doar franturi....

In mintea lui totul se oprise pentru el. Stateau acolo, fata in fata si nu isi puteau spune mare lucru pentru ca atunci cand ai sentimente, rareori pot fi exprimate la adevarata valoare in cuvinte. Se multumea sa o priveasca fara sa schiteze nici cel mai mic gest care ar putea sa o deranjeze, iar ea parea sa se simta bine langa el.

Cerul era innorat, vremea era capricioasa chiar si pentru acea perioada a lunii, era inceput de octombrie, dar ploaia marunta, frunzele maronii cazute pe jos din copacii ce pareau din ce in ce mai tristi, dadeau aspectul uneia din cele mai triste zile de toamna. Totul era asa cum isi dorise, dar parca totusi mai era ceva ce ii lipsea. Nelinistit ca intodeaua, simtii pentru prima data ca vremea dar mai ales vremurile se schimbasera. Isi lua rucsacul in spate si iesi grabit pe usa, "iar o sa intazii" , isi zise in sinea lui si grabii pasul....

not just a glass

couples dynamics

cum sa iti schimbi viata....

Bob Proctor - life changing


societate vs. puritate

(... totul mi-se pare acum mai mult ca niciodata, orice ati zice voi, o mare mizerie. Oras, aer, mediu, oameni, mai ales oameni... Am ajuns sa traiesc intr-o lume in care imi este frica sa recunosc ca sunt depasit de ce se intampla in jurul meu, ma simt depasit atat mental cat si spiritual....toata aceasta prostie ma recunosc! Ma simt depasit pentru ca eu nu sunt asa, pentru ca odata credeam ca pot sa schimb lumea si acum imi dau seama ca in toti acesti ani nu am facut altceva decat sa fiu eu schimbat de catre niste oameni pe care nu poti sa dai doi bani, de oameni care se considera prietenii tai numai atunci cand au nevoie de tine, de oameni care se considera ca si facand parte din viata ta, doar ca te intalneai cu ei la un suc... si deja aveau impresia ca se pot juca cu viata ta si cu sentimentele tale.... Cineva zicea ca "Oamenii, cand sunt lasati sa faca ce vor ei, au tendinta de a-i imita pe altii" nu, nu mai vreau sa fac asta, prefer sa las in spate societatea corupta mental si plina de vicii si lupt pentru salvarea intelectului meu, sa lupt pentru salvarea mea ca om....)



Gandul rupe bariera asteptarii,
Atunci cand imaginatia nu are granite,
Azi am trecut de la pasiune, iubire, lupta, durere... la uitare,
Nimic nu mai are limite...


(... trebuie sa fii doar omul potrivit sau trebuie sa fii si la locul potrivit, sau ambele? Nu o sa imi pot raspunde niciodata cu adevarat la aceasta intrebare, pot doar sa imi dau cu parerea. Uneori am impresia ca tot ce se intampla in jurul meu, nu este nimic intamplator, ca totul are o ordine stabilita cu mult inainte... Ma intereseaza mai putin de catre cine, atata timp cat nu eu detin controlul asupra propriei mele vieti! Ori sunt la locul potrivit intr-un moment nepotrivit, ori sunt in momentul potrivit in locul nepotrivit... ori cu putin noroc sunt si in timpul si in locul potrivit, si aici vroiam sa ajung! Explicatia, nu stiu daca este logica sau nu, pe care o gasesc in tot ce se intampla in jurul nostru, este ca nu am fost la timpul sau locul potrivit pentru ca nu trebuia sa fiu acolo, pentru ca totul are o ordine! Exact cand totul e ok, "ceva" imi sugereaza ca nu eu am fost "vinovatul". Ca sa fac o mica paranteza e ca faza din stand up'ul lui George Carlin.... "Exista the Divine plan!", asa ca... de ce mai m-as obosi sa ma "rog" incercand sa schimb ceva... daca deja totul este scris deja, iar eu nu am nici o putere? Pentru cei ce nu au habar despre ce vorbesc, sa caute pe youtube "George Carlin - Religion is bullshit"...inchid paranteza. Din natura omului care incearca mereu sa fie contra... ma incapatanez si eu si refuz sa cred ce? Poate pentru ca imi place sa cred ca sunt singurul si unicul autor al propriului meu destin. Pentru ca nu exista nici un plan facut dinainte de "cineva"... Usor confuz si ne reusind sa gasesc inca un raspuns, ma rezum la un fapt concret, desi nu este prea placut, moartea Madalinei Manole. De ce nu a putut nimeni sa anticipeze? De ce nu a putut nimeni sa o salveze? De ce nu a fost si in cazul ei, cineva la locul potrivit in momentul potrivit? Si acum vine intrebarea: Pentru ca "asa a fost sa fie", sau pentru ca ea a decis pentru propriul ei destin? Nu o sa discut despre fapta ei, probabil revin in alta postare dar totusi: Suntem sau nu raspunzatori de propriul destin... ne scriem noi scenariul vietii, sau suntem doar niste personaje care au scenariul deja scris? ...)


Ce s'a mai intamplat in 1984?

In 1984, the world was a different place...

There was no Google yet. Or Yahoo....

In 1984, the year of your birth, the top selling movie was Ghostbusters. People buying the popcorn in the cinema lobby had glazing eyes when looking at the poster.

Remember, that was before there were DVDs. People were indeed watching movies in the cinema, and not downloading them online. Imagine the packed seats, the laughter, the excitement, the novelty. And mostly all of that without 3D computer effects.

Do you know who won the Oscars that year? The academy award for the best movie went to Amadeus. The Oscar for best foreign movie that year went to Dangerous Moves. The top actor was F. Murray Abraham for his role as Antonio Salieri in Amadeus. The top actress was Sally Field for her role as Edna Spalding in Places in the Heart. The best director? Milos Forman for Amadeus.

In the year 1984, the time when you arrived on this planet, books were still popularly read on paper, not on digital devices. Trees were felled to get the word out. The number one US bestseller of the time was The Talisman by Stephen King and Peter Straub. Oh, that's many years ago. Have you read that book? Have you heard of it? Look at the cover!

In 1984... US Bell System is broken up. Brunei becomes a fully independent state. The Apple Macintosh is introduced. Def Leppard drummer Rick Allen gets in a serious car accident, severing his left arm. Medicare comes into effect in Australia. NASA crashes a remote controlled Boeing 720 in a Controlled Impact Demonstration. The Sandinista Front wins the Nicaraguan general elections. The popular Transformers toy and media franchise debuts. Joe Kittinger becomes the first person to cross the Atlantic, solo, in a hot air balloon. Western Australia becomes the last Australian state to abolish capital punishment. Michael Jackson won a record eight Grammy Awards. Iran accuses Iraq of using chemical weapons; the United Nations condemns their use on March 30. Advance Australia Fair is proclaimed as Australia's national anthem, and green and gold as the national colours. The Louisiana World's Fair opens. Beverly Lynn Burns becomes the first woman Boeing 747 captain in the world. The Space Shuttle Discovery takes off on its maiden voyage. The United Kingdom and the People's Republic of China sign the initial agreement to return Hong Kong to China in 1997. The Detroit Tigers defeat the San Diego Padres to win in 5 games. The British Telecom is privatised. A Soviet cruise missile plunges into Inarinjärvi lake in Finnish Lapland. The video game of the day was Paperboy.

That was the world you were born into. Since then, you and others have changed it.

The Nobel prize for Literature that year went to Jaroslav Seifert. The Nobel Peace prize went to Desmond Mpilo Tutu. The Nobel prize for physics went to Carlo Rubbia and Simon van der Meer from Italy and Netherlands for their decisive contributions to the large project, which led to the discovery of the field particles W and Z, communicators of weak interaction. The sensation this created was big. But it didn't stop the planets from spinning, on and on, year by year. Years in which you would grow bigger, older, smarter, and, if you were lucky, sometimes wiser. Years in which you also lost some things. Possessions got misplaced. Memories faded. Friends parted ways. The best friends, you tried to hold on. This is what counts in life, isn't it?

The 1980s were indeed a special decade. The Soviet-Afghan war goes on. Eastern Europe sees the collapse of communism. Policies like Perestroika and Glasnost in the Soviet Union lead to a wave of reforms. Protests are crushed down on Tiananmen Square in China. Ethiopa witnesses widespread famine. Nicolae Ceausescu is overthrown. The AIDS pandemic begins. The role of women in the workplace increased greatly. MTV is launched in the US. There is opposition against Apartheid in South Africa as well as worldwide. Heavy Metal and Hard Rock bands are extremely popular. The rise of Techno music begins. Originally primarily played on campus radio stations, College Rock enters the scene with bands like the Pixies, REM and Sonic Youth. The Hip Hop scene continues to evolve. Teletext is introduced. Gay rights become more widely accepted in the world. Opposition to nuclear power plants grows. The A-Team and Seinfeld are popular on TV. US basketball player Michael Jordan bursts on the scene. Super Mario Bros, Zelda's Link, and Pac-Man gain fame in video games. People wear leggings, shoulder pads and Ray-Ban sunglasses.

Do you know what was on the cover of Life that year?

Do you remember the movie that was all the rage when you were 15? American Beauty. Do you still remember the songs playing on the radio when you were 15? Maybe it was Heartbreaker by Mariah Carey featuring Jay-Z. Were you in love? Who were you in love with, do you remember?

In 1984, 15 years earlier, a long time ago, the year when you were born, the song Wake Me Up Before You Go-Go by Wham topped the US charts. Do you know the lyrics? Do you know the tune? Sing along.

You put the boom boom into my heart,
You send my soul sky high when your lovin' starts.
Jitterbug into my brain,
Goes bang bang bang till my feet do the same.

There's a kid outside, shouting, playing. It doesn't care about time. It doesn't know about time. It shouts and it plays and thinks time is forever. You were once that kid.

When you were 9, the movie Last Action Hero was playing. When you were 8, there was Honey, I Blew Up the Kid. When you were 7, there was a Disney movie out called Aladdin. Does this ring a bell?

6, 5, 4, 3, 2, 1... it's 1984. There's TV noise coming from the second floor. Someone turned up the volume way too high. The sun is burning from above. These were different times. The show playing on TV is Mickey Spillane's Mike Hammer. The sun goes down. Someone switches channels. There's Kate and Allie on now. That's the world you were born in.

Progress, year after year. Do you wonder where the world is heading towards? The technology available today would have blown your mind in 1984. Do you know what was invented in the year you were born? The Digital Synthesizer. The Portable CD Player. Phase Distortion Synthesis.

Knockin' on your door
Will you let it come?
Will you let it run your life?

That's from the song 1984 by Spirit.

In 1984, a new character entered the world of comic books: Donatello from the Teenage Mutant Ninja Turtles. Bang! Boom! But that's just fiction, right? In the real world, in 1984, Ashlee Simpson was born. And Avril Lavigne. Chiaki Kuriyama, too. And you, of course. Everyone an individual. Everyone special. Everyone taking a different path through life.
It's 2010.

The world is a different place....

What path have you taken?


Un alt final (part 4)

Era acolo unde isi dorea mereu sa fie, era acolo unde se simtea protejata....dar parca decorul nu era asa cum si-l amintea. Nu se regasea cu locul si cu atmosfera.... Tot ce primea erau doar bucati ce parca in capul ei formau un puzzle; un puzzle ce nu avea o rezolvare rapida. Nu era decat ceata si fragmente de imagini ce dispareau la fel de repede cum apareau. Dar prin ceata deasa, ca o scanteie un sunet cald se ivii; nu era clar!... Dupa care inca unul si inca unul. Sunetele luminau , ca un far credincios marinarilor, indiferent de vreme.... Reusii sa isi dea seama ca farul nu era altceva decat acorduri de chitara parca desprinse din melodia pe care el o canta la chitara atunci cand s-au cunoscut. Isi amintii de prima zi cand s-au cunoscut.... era vara, ea purta o rochie rosie, iar el tragea dupa el o chitara care in mainile lui prindea viata. Sunetele deveneau tot mai intense si tresarii, deschise ochii... si intr-o secunda traversa camera cu privirea in cautarea lui. El stand pe pat, zambind uita la ea, si un pic derutat de privirea ei speriata o intreba:

El: - Esti bine? Pari un pic speriata, iar ai visat urat...

Ea: -Ai venit.... Unde ai fost... Ce s-a intamplat?

El: -Am fost langa tine tot timpul, si intradevar se pare ca iar ai visat urat... Am vrut sa te trezesc, dar m-am gandit ca ar fi bine sa te las sa te lupti cu propriile temeri si ganduri... te-am tinut de mana si am stat langa tine in pat toata seara....

Ea: -Nu mai inteleg nimic....

El: -Am lucrat la o noua piesa, cat timp tu ai dormit... vroiam sa iti fac o surpriza! Se pare ca nu mi-a iesit....

Ea: -...ce piesa, despre ce vorbesti?

El: -Este o piesa noua, se cheama "Te iubesc!"...

Ea: (confuza si nedumerita, cu ochii usor in lacrimi) -Te rog tine-ma in brate!

Incet incet, vazandu-l langa ea si usor mirat de atitudinea ei, isi dadu seama ca totul nu a fost de cat un vis. Nu ii venea sa creada cat de real a putut fi! Ah urasc visele, isi spuse in sinea ei! Il lua in brate cum parca niciodata pana acum nu o mai facuse, ochii ii lacrimau si realiza ce inseamna sa pierzi pe cineva si ce inseamna sa ii spui unei persoane la momentul portivit ca o iubesti. Era bucuroasa ca totul nu a fost decat un vis, un vis pe care nu il dorea nimanui... Se lasa usor pe spate si il ruga sa ii cante ce a compus. Sunetele se impleteau usor cu zorii diminetii iar in camera micuta a garsonierei in care locuiau iar vocea lui un pic ragusita si sunetul de chitara dadeau o nota calda locului.....

"Sunt liber sa o pot spune oricui,
Esti tot ce pe lume pot sa imi doresc,
Voi fi mereu langa tine... nu fii trista

the end

parere personala!

(... se zice ca o imagine face cat o mie de cuvinte, dar tot nu pot sa ma abtin sa nu comentez si eu un pic...mda' spiritul carcotas....n'ai ce'i face. "Un meniu mega mare, 2 portii de cartofi mari, 3 sosuri, 4 chifle, 2 salate una de varza si una asortata si o cola la 2 litrii...!" Si NU, nu am comandat pt 2 familii am comandat doar pentru mine! WTF? Ei bine Da! Traim in "epoca", "era" sau "generatia" in care nimeni nu mai face nimic, in care la fiecare pas avem fastfood-uri, avem telecomenzi pentru orice si mai ales avem o SILA maxima!... Nimeni nu mai face nici macar un pas in plus. Si cum fiecare si-o face "pe burta lui" unii nu mai tin cont si fac excese; pe urma se trezesc MIRATI ca nu ii mai incap pantalonii....vezi domne' ca e mult clor in apa si au ramas pantalonii mici!! ESTE??? Nu e panica... eu unul nu ma supar, ma rog totusi sa nu vina ziua in care cineva "imi va salva viata" exact ca in poza de mai sus, pentru ca nu e de bine da bine pe sticla! ....)


all summer long....

(... dupa o perioada destul de indelungata in care am mentinut vechiul design al paginii mele de blog, azi am decis ca este timpul sa imi schimb putin "perspectiva" si gandindu-ma ca tot este vara si multi dintre voi vor sa clatoreasca, in jurul lor sau nu, am decis sa pun o "tema" sau cum se zice... o grafica cat mai sugestiva. A venit vara! Trebuie sa ne bucuram, sa ne simtim bine si sa fim bucurosi! Nuh? Abia astept sa plec la mare...pana atunci nu pot decat sa mai imi iau o bere rece din frigider si sa urmaresc videoclipul de mai jos. Enjoy! ...)


....viata de call center!

Aceasta este o intamplare adevarata petrecuta la Word Perfect Help Line. Angajatul companiei care a participat la discutia de mai jos a fost concediat. Ulterior, el a dat in judecata compania pentru "concediere fara motiv". Ceea ce urmeaza este un pasaj din discutia care a dus la concediere:

- "Word Perfect Technical Desk, va pot ajuta cu ceva?"
- "Da, am o problema cu Word Perfect"
- "Ce problema?"
- "Pai, scriam si dintr-o data toate cuvintele au disparut."
- "Au disparut?"
- "Da, au disparut."
- "Hmm. Si ce afiseaza ecranul tau acum?"
- "Nimic."
- "Nimic?"
- "E negru; si nu accepta nimic din ceea ce scriu."
- "Esti inca in Word, sau ai iesit?"
- "De unde vrei sa-mi dau seama?"
- "Vezi un prompter C: pe ecran?"
- "Ce-i ala un prompter C:?"
- "Nu conteaza. Poti misca cursorul pe ecran?"
- "Nu e nici un cursor; Ti-am spus ca nu accepta nimic din ceea ce tiparesc!"
- "Monitorul tau are un indicator de functionare?"
- "Ce e ala un monitor?"
- "Este chestia aia cu ecran si care arata ca un TV. Are o luminita care sa-ti arate daca e deschis sau nu?"
- "Nu stiu."
- "Atunci uita-te in spatele monitorului si vezi unde duce cablul electric. Poti sa vezi asta?"
- "Da, cred ca da."
- "Minunat. Urmeaza cablul electric, si spune-mi daca este bagat in priza."
- "...Da, este."
- "Cand te-ai uitat in spatele monitorului, ai observat ca sunt doua cabluri si nu doar unul bagat in monitor?"
- "Nu."
- "Ei bine, sunt doua. Mai uita-te o data si gaseste si celalt cablu."
- "Ok, l-am gasit."
- "Urmareste-l si spune-mi daca este bagat bine in spatele computerului tau."
- "Nu pot sa fac asta."
- "Huh. Dar macar poti vedea daca este?"
- "Nu."
- "Nici daca iti pui genunchiul pe ceva sau te intinzi pe ceva?"
- "O, nu e din cauza ca nu am unghiul bun, ci din cauza ca e intuneric."
- "Intuneric?!"
- "Da, lumina din birou este stinsa, singura lumina care vine este de afara."
- "Pai, aprinde lumina in birou."
- "Nu pot."
- "Nu? De ce?"
- "Pentru ca e o pana de curent."
- "Aaa...o pana de curent? Aha, ok. Cred ca am rezolvat problema. Mai ai cutiile si manualele si chestiile de impachetare cu care a venit computerul tau?"
- "Da, le tin in dulap."
- "Bine. Du-te si adu-le, si baga sistemul in cutii exact asa cum l-ai primit. Si apoi du-l inapoi de la magazinul de la care l-ai luat."
- "Adevarat? Este chiar atat de grav?"
- "Da, ma tem ca da."
- "Atunci asta e, il duc inapoi. Si ce sa le spun?"


Ziua de maine

(picture made by Matei Alin )

Desi cred ca nimic nu se schimba,
Raman indodeauna surprins...
Desi ma astept la o zi mai buna,
Ziua de maine ma prinde tot trist...

Desi sper ca "prietenii" vor fi mereu langa mine,
Se pare ca nu ii gasesc nicaieri...
Desi nu ma gandesc prea mult la viitor,
Oare, era mai bine ieri ?

Desi planuiesc si imi doresc multe,
Pana acum nu am realizat nimic....
Desi imi doresc pe cineva sa ma asculte,
Se pare ca inca nu te-am gasit...

Desi stiu ca intr-o zi o sa apari,
Voi fi aici...te astept!
Desi o sa imi fie greu pana atunci,
Respir, gandesc, traiesc, iubesc....dar incet.....

Desi imi permit sa cred ca nimic curand nu se schimba,
Raman indodeauna surprins...
Desi ma asteptam la o zi mai buna,
Ziua de maine.... ma prinde tot trist!


sentimentul de uimire VS sentimentul de indignare

(... in sfarsit duminica! Nu stiu de ce dar am impresia ca ziua de duminica vine cel mai greu. O fi din cauza unei preceptii denaturate asupra cuvantului "duminica" sau doar din cauza ca nu reusesc sa imi fac numaratoarea cum trebuie? Adica toate zilele sunt la fel de apropiate sau la fel de indepartate exact ca si duminica, si atunci ma intreb... de ce mi-se pare ca duminica vine mai greu si pleaca mai repede? Cred ca raspunsul se incadreaza intr-una din situatiile in care ai asteptari mari de la cineva, si atunci cand nu se intampla ceea ce iti doresti...te demoralizezi mai repede.... dar eu ma astept ca "duminica" sa fie o zi speciala! Sa fie una din zilele in care prefer sa nu fac nimic desi am atat de mult de lucru, una din zilele in care as prefera sa raman doar eu cu mine si sa nu facem nimic...Una peste alta, afara mai si ploua! Aiurea! Stii ca se zice ca "cine se scoala de dimineata departe ajunge", ei bine... as putea completa ca cei mai norocosi dintre noi, nu doar ca pot ajunge departe dar mai si pot prinde un rasarit pe cinste.... Da da da! Schimbam zicala! In dimineata asta am stat pe balcon (din intamplare cei drept) , am mancat ceva... am baut un ceai si am prins un superb rasarit. Desi poza poate nu pare atat de sugestiva... dar va asigur ca e ceva ce se merita sa te trezesti la ora 5 dimineata. Cand iti dai seama ca "chestia la care te uiti ca prostu de 10 minute cu gura cascata" se intampla in fiecare zi, numai ca esti prea neinteresat sa ii acorzi atentie... iti dai seama ca in viata mai conteaza si altceva decat sa dormi. Undeva in interiorul tau se zbate sentimentul de uimire cu sentimentul de indignare! Si cum orice minune tine doar 3 zile, rasaritul meu s-a transformat intr-o ploaie de toata frumusetea. Vroiam sa o ard cu un final lacrimogen...dar ma opresc....imi e prea sila sa mai scriu... )


iluzie si deziluzie....

Acum rad.
E placut sentimentul ca in sfarsit pot sa rad si eu cu gura pana la urechi.
Ma simt bine si asta conteaza cel mai mult.
Ascult muzica care imi place....
Si toate culorile care imi vin in minte ma duc cu gandul departe.
...Ma duc cu gandul la tine.

Nu stiu ce faci tu la ora asta si chiar nu ma intereseaza ...
Dar sa stii ca am fost un nesimtit (recunosc asta), si comportamentul meu, nu isi gasea nici o justificare in momentul acela.
Si totusi ai fost alaturi de mine, iar eu te-am tradat... ti-am tradat caracterul...ti-am tradat increderea.
Eu cel de acum, nu mai sunt cel de atunci datorita tie.
Ai reusit sa iti pui amprenta asupra caracterului meu si asupra modului in care privesc eu acum viata.
Inchid ochii si zbor departe...

Alaturi de tine, acolo unde imi ziceai ca ne intalnim de fiecare data "in vise..".
Cine mai crede in vise?
Cel ce crede in vise trebuie sa fie vreun prost.... dar eu nu am renuntat si nu o sa renunt niciodata la ele, daca sunt prost...sunt o definitie;
Daca stai bine sa te gandesti "prost" este o definitie data de oameni unei stari.
Sunt o stare!
Ma gandesc ca sunt "rasul"... exact in monetul asta rad...
Sunt EU!....


Sunt eu, ....

De fiecare data cand va adia vantul
Sunt eu, cel care-ti mangaie parul.
De fiecare data cand vei vedea un copac in mijlocul campiei
Sunt eu, cel care astept sa fie imbratisat.
De fiecare data cand vei simti soarele batand la fereastra fruntii
Sunt eu, cel care te saruta.
De fiecare data cand va ploua
Sunt eu, cel care-ti confund lacrimile.
De fiecare data cand luna va fi plina
Sunt eu, cel care-ti arata dragostea deplina.
De fiecare data cand vei zambi
Sunt eu, cel de care-ti vei aminti cu drag.
De fiecare data cand cerul va fi senin
Sunt eu, cel care-ti spune adevarul fara a ma ascunde dupa nori.
Oriunde si oricand vei vrea sa ma cauti, ma vei gasi…

Voi fi acolo...


instigare la cultura

( ....dacă trece pe stradă în tovărăşia prietenelor, oricât ar fi ea de frumoasă, ştii că nu ai nici o şansă. Nu-ţi rămâne altceva de făcut decât să te uiţi lung în urma ei, să suspini şi să visezi cum ar fi fost „dacă”.

...dacă stă în spatele unui ghişeu de bancă, oricât ar fi ea de incitantă, ştii că nu se poate, chiar dacă ai avea suficient curaj. Şi nu numai din cauza geamului blindat. O să visezi degeaba la ea, aşa cum visezi şi la banii închişi în seif.

...dacă se strecoară printre mese cu tava pe care sunt şi halbele comandate de tine, oricât ar fi de accesibilă în aparenţă, ştii că riscul este prea mare. Să-şi bată joc de tine, sau să reducă totul la o tranzacţie financiară. Nu-ţi rămâne decât să o păstrezi ca pe un personaj în poveştile pe care le spui prietenilor.

De ce ţi se întâmplă toate astea? Pentru că se vede prea limpede că eşti un „intelectual”. Prea neîndemânatic să fluieri după ea pe stradă, prea sărac să dai cu tupeu indicaţii despre conturile tale, prea timid să o ciupeşti de fund. Dar dacă ea ar sta pe o bancă în parc, sau pe scaunul din autobuz, şi ar citi o carte? Ai şti tu cum să cucereşti femeia pornind de la acest mic avantaj oferit de soartă? Cum nu sunt foarte multe edituri în ţara asta, eşti pregătit să aminteşti, cu detaşare, un alt titlu publicat sub aceeaşi marcă? Sau nu mai eşti la curent cu piaţa editorială, pentru că n-ai mai trecut de un an printr-o librărie? Aşa cum îţi cumperi „ţoale de fiţe”, ca să impresionezi femeile, n-ar fi rău să mai cumperi, din când în când, o carte. Pe care să o şi citeşti! Probabil că ţine în mâna o carte de succes. Ai zărit numele autorului, sau titlul. Dacă ai mai fi răsfoit în ultima vreme o revistă, ai fi putut să spui câte ceva despre ea, dar aşa, cum o să deschizi vorba? Bine e să citeşti chiar tu cărţile, dar, off, poate că nu mai ai suficient timp pentru asta. Pentru că nici nu prea mai eşti la curent cu ceea ce merită citit. Caută atunci în orice revistă sau ziar şi pagina de cultură, nu numai pe aceea de sport şi, cine ştie, poate că prezentarea unei cărţi te va îndemna la lectură. Poţi să discuţi cu ea măcar aşa, în general, despre cartea de dragoste sau despre romanul science-fiction? Dacă nu, oricât de „intelectual” ai arăta, tocmai ai pierdut ocazia să cucereşti femeia visurilor tale! Ţi-am întins o capcană, recunosc..... Poate că nu este tocmai cinstit să leg cartea de cucerirea unei femei. Dar te-am văzut pe stradă cum te uitai lung la ea, la cartea pe care o citea, şi nu ştiai cum să o abordezi. Cine ştie, printre alte metode „de succes”, poate că funcţionează şi aceea pe care ţi-am destăinuit-o acum! Iar dacă nu, tot tu o să fii în câştig! ...)



NO network socializing !

(... cum nebunului nu ii trebuie tot timpul din lume sa gandeasca, azi am decis sa imi sterg toate conturile facute pe site-urile de "network socializing". Si nu din motiv ca nu mai imi doresc sa fiu socialbil, pur si simplu mi-am dat seama ca se pierde prea mult timp doar admirand ce fac altii. Tinand cont ca a venit primavara si este vreme frumoasa , tocmai buna de iesit din casa.... imi doresc sa nu mai am motive sa stau in casa. Mi-am dat seama ca aceste asa zise unelte de a face oamenii sa fie mai aproape unul de celalalt, nu fac altceva decat sa ii desparta mai mult. Daca vad in fiecare zi poze cu vad ca o duci avem si "chat" la indemana... ce ne mai trebuie? In postarea intitulata "PROTEST!" subliniam faptul ca am ajuns sa fim dependenti de tehnologie. Site-urile de socializare, sunt foarte populare în era vitezei, dar au şi efecte secundare; informatiile circula foarte repede şi nu mai avem timp suficient să analizam corect emotiile celorlalti si, astfel, putem deveni indiferenti la suferinta lor, exact ca si in cazul programele de chat online in care fiecare intelege ce vrea, iar mesajele sunt interpretate gresit...tocmai din faptul ca sunt trimise printr-un mediu gresit. Un lucru este cert in ziua de azi: oamenii cauta prietenii efemere în care se pune mai mult accentul pe cantitate decât pe calitate! ...)


Interviu (1)

(... De azi inainte mi-am propus sa iau cate un mic interviu celor ce iubesc sa faca ceva si sa aflam si noi ce i-a determinat sa faca asta si mai ales ce ii motiveaza sa ramana devotati acestui "hobby" sau mai bine zis ... acestei pasiuni. Primul interviu este cu Ghita Marius Bogdan, un tanar fotograf plin de ambitie si cum se caracterizeaza el la cei 26 de ani: un lupatator dar in acelasi timp si un visator, un romantic, dar si putin naiv....

Eu : - Salutare, prima intrebare ar fi "de ce fotografia"?
El: - De ce fotografia?.... Hmm , poate pentrut ca e sincera si te ajuta sa arati lumii cum vezi tu viata.. (si zambeste usor)

Eu: - Cand ti-ai dat seama ca ai inclinatie spre fotografie?
El: - Pot spune ca de mic vedeam peste tot cadre, unde ma uitam vedeam unghiuri si imi imagineam ca aveam un aparat foto, exact ca o extensie a ochiului. Totul este de cum privesti tu lumea...

Eu: - ... si ce iti place mai mult, fotografie de studio sau fotografie de teren?
El: - In mod clar, fotografia de teren. Este mult mai pura, te ajuta mai mult sa exprimi cum vezi tu lumea exact in acel moment. Sa surprinzi reactii, gesturi ...emotii. Imi place sa fiu printre oameni....

Eu: - Ce crezi, se mai pot face in ziua de azi fotografii fara sa fie implicat si aceasta inventie a secolului nostru ...."Photoshop-ul"?
El: - Nu, nu cred ca se pot face fotografii "profesionale" fara Photoshop. Toata lumea tinde spre perfectiune iar aceasta "descoperire" din punctul meu de vedere tinde sa ne ajute sa atingem aceasta perfectiune.

Eu: - Te multumesti sa fotografiezi doar pentru tine, sau ti-ai dori ca in timp sa poti sa si expui?
El: - Da... sigur ca in timp mi-ar place sa pot sa expun, dar in momentul de fata nu cred ca am ajuns inca la acel nivel in care pozele mele ar provoca privitorului o emotie, o stare...

Eu: - Stiu ca fiecare artist are o "muza", poti sa imi spui care este muza ta...?
El: - Da si nu! (zambeste usor) Muza mea.... este persoana care m-a facut sa traiesc, sa ies din labirintul pe care mi-l creasem, care ma face sa lupt, sa visez, sa sper...e aerul pe care il respir...

Eu: - In momentul in care fotografia se transforma din pasiune/hobby in meserie/profesie, se maipastreaza magia?
El: - ...magia ramane in tine si in pozele tale, atat timp cat nu faci compromisuri

Eu: - Ai un fotograf preferat, contemporan sau dintre clasici? Dar dintre fotografii romani?
El: - Nu pot spune ca am un fotograf preferat; daca e sa dau cateva nume ar fi Gilad Benari,Malcolm Browne, Zhang Jingna, Kevin Carter,Bernardo and Tomas Medina, Carolyn Drake ...

Eu: - Unde ne putem intalni cu tine... sau cu fotografiile tale?
El: - Ma puteti gasi pe flickr, deviantart (; dar si prin Bucuresti ...prin Cismigiu, pe Lipscani, Herastrau aparatul in mana.

Eu: - Un cuvant pentru cititorii blog-ului?
El: - Sa traiti bine.....,glumeam, nu renuntati la visurile voastre!

Eu- Multunesc Bogdan, imi pare bine ca ai putu fi alaturi de noi cateva minute si bafta in tot ceea ce faci!

Cam asta a fost interviul pe ziua de azi, ii multumim inca odata lui Bogdan si va las sa admirati o mica parte din pozele lui. Pentru mai mult vizitati galeria personala a artistului...)


plantezi sau tai?

(...viata unui om este asemenea unei paduri, o padure care poate sa creasca linistita la varsta copilariei, o padure in care atunci cand suntem mici ne refugiem si intodeauna ne gasim increderea in noi si puterea de a merge mai departe. Pe masura ce crestem si "ne maturizam" incepem sa atribuim situatiilor si oamenilor...copaci din padurea noastra. Totul este bine si frumos pana cand incepem sa uram si sa dispretuim acele situatii, acele persoane. Cum natura omului este 30% constructiva si 70% distructiva incepem sa ne gandim cum am putea sa scapam de lucrurile pe care nu le mai dorim si singura idee care ne vine in cap este sa taiem copacul atribuit situatiei sau persoanei respective! Incepi sa tai fara sa te uiti, dar incet incet incepi sa realizezi ca nu faci altceva decat sa iti lasi un imens gol in suflet. Unde candva era un copac mare si frumos, pe care l-ai vazut in fiecare zi cum creste, acum iti dai seama ca odata taiat copacul... tot ce iti mai ramane este un gol. Un gol pe care daca o sa vrei sa il acoperi o sa iti trebuiasca timp si multa munca. Un copac nu creste asa usor, iti trebuie multa rabdare si multa daruire, pana ajunge sa fie iar copacul pe care l-ai pierdut... Cred ca mai degraba ar trebui sa respectam cursul natural, prin care fiecare copac care dispare din padurea noastra este inlocuit automat de un alt copac, iar noi sa nu fim altceva decat padurarul care are grija ca totul sa se intample in deplina armonie. Ai grija de padurea ta si nu mai incerca sa te razbuni pe copacii care consideri ca nu iti mai trebuiesc, incearca sa iti imaginezi ca fiecare situatie neplacuta, fiecare incercare prin care treci este asemeni un vant rece si inghetat de iarna si asa o sa realizezi ca fiecare copac nu este acolo decat sa te protejeze....Incearca sa fii un padurar iscusit care curata doar "crengile uscate" din padurea stii cand poate lovi iar viscolul.....")


inchide ochii, deshide'ti inima....

(... ne face speciali, ne poate duce acolo unde nimeni nu va visa vreodata ca poate ajunge. Este ceea ce vrem noi sa fim in momentul acela. Ce inseamna realitatea, ce definitie are realitatea nu ma intereseaza... am propria mea realitate. Imi creez realitatea in fiecare secunda, cu fiecare piesa pe care o ascult. Ca e rock, ca e jazz, trip-hop, hip-hop sau reggae realitatea este in fiecare secunda in alt fel decat este realitatea ta. Imi place sa cred ca eu nu exist. Inchid ochii si ma las dus de sunetul muzicii... Mi se deschide o lumea complet noua, dar in acelasi timp totusi atat de familiara... inca am impresia ca am mai fost candva pe aici. Muzica aproprie oamenii, muzica apropie aceleasi lumi... Muzica poarta cu ea toate sentimentele oamenilor. Nu ai cum sa calatoresti alaturi de muzica daca nu ai sentimente. Muzica ma face sa ma gandesc la oameni, muzica ma face sa ma gandesc la locuri. A venit sa ma ia, este aici. Nu am nevoie de nimic, decat de ea. Ma simt atat de bine...Este atat de colorata si de vie. Este intruchiparea dorintelor si nevoilor mele....)

Asculta mai multe audio Muzica

o seara prin gradina botanica...

(...inca o veste trista pentru iubitorii de etnobotanica. Se pare ca guvernul a scos etnobotanicele din Spice Shop-uri în afara legii. Imi pare foarte rau pentru acesti tineri care isi petreceau serile intalnindu-se intre ei si facand schimb de tot felul de plante care mai de care mai colorate si mai aromate. Se pare ca Romania nu incurajeaza tinerii sa iubeasca natura si mai ales nu agreeaza serile distractive (asa se zicea pe vremea mea), de cand au aflat ca mai nou tinerii, din lipsa de ocupatie, nu se mai rezuma la a face schimb de plante intre chiar au inceput sa le mestece sau chiar sa le fumeze. Nu stiu cum or fi tinerii din ziua de azi dar pe vremea mea nu am auzit pe nimeni care sa isi fi fumat "ierbarul"...curios totusi, plante existau si atunci, dar nah... poate nu asa de "bune" ca astea din ziua de azi... Se pare ca oficial guvernul a luat aceasta masura, datorita numarului mare de tineri ajunsi la spital intoxicati de tot felul de plante sau chiar, desi nu este oficial de numarul de persoane decedate de pe urma consumului de plante etnobotanice. Se pare ca totusi adevaratul motiv al aprobarii acestei legi, din surse neoficiale, ne verificate inca... la urechile premierului Boc ar fi ajuns o vorba cum ca un grup de 5 tineri se pregatesc pe ascuns sa intre in cartea pare ca acesti tineri si-au propos ca pana la sfarsitul anului sa fumeze gradina botanica din Bucuresti! Asta da incercare!

Din legea data de oamenii care vegheaza asupra noastra, reiese ca:

"...sunt interzise producerea, importul, vânzarea, distribuirea si transmiterea plantelor, produselor vegetale si substantelor care, prin forma ambalajului, continut, prezentare, instructiuni de utilizare, publicitate sau denumire, induc sau pot induce ideea ca folosirea lor, indiferent cum (consum, prizare, aromaterapie) ar putea avea efecte similare celor ale plantelor, substantelor si preparatelor stupefiante sau psihotrope (cu efecte asupra psihicului). De asemenea, distribuirea si comercializarea pentru studiu etnobotanic (privind denumirile populare ale plantelor) a plantelor si produselor vegetale de felul celor amintite se pot face doar cu autorizatie de la Ministerul Agriculturii."

Vestea buna ar fi ca o sa avem in continuare o gradina botanica in Bucuresti, dar adio ierbare, adio serate distractive si adio oameni lesinati prin parcari cu gurile inclestate!


"Ramanem prieteni"

(... Pe 11 februarie ne vedem in Jet Sets Events Hall pentru concertul de lansare Spike “Ramanem Prieteni“! Artistul va fi insotit pe scena de Maximilian, Guess Who, Grasu XXL si Agresiv. Albumul s-a lansat la inceputul lunii decembrie impreuna cu Gazeta Sporturilor, dupa 3 ani de munca. Concertul de lansare prefateaza TU-r, turneul national pe care Spike il va sustine impreuna cu Guess Who in lunile februarie – aprilie in peste 20 de orase ale tarii.

...Jet Sets Events Hall este situat in Piata Regina Maria (fost Rond Cosbuc, zona Unirii – este fostul Pacha/Level). Ne vedem acolo joi, 11 februarie, dupa 22!...)


inarmat cu rabdare

... E iarna! A venit si pe la noi iarna cu multa zapada.Ninge atat de frumos…incat nu poti sa te abtii sa nu iesi afara si sa te uiti lung si sa zici: "Ne-am dat draq!"....

(...vremea care este afara a cam dat totul peste cap....inclusiv gandurile mele. A nins multicel in ultimele 24 de ore si din cate vad in prognoza nici nu prea are de gand sa se opreasca. Traficul este dat peste cap, oamenii sunt si ei cu nervii intinsi la maxim si cum ne-am obisnuit deja, in eterna si fascinanta noastra Romanie, se pare ca autoritatilor nici nu prea le pasa. Imi aduc aminte cand eram copil ce ma mai bucuram cand ma trezeam dimineata si imi lipeam nasul de geamul aburit, vedeam cum s-a pus zapada afara si imi aduc aminte cum bucuria de atunci era direct proportionala cu stratul de zapada, cu cat era mai mare cu atat eram mai fericit. Aruncam doua haine pe mine, luam sania si ieseam la joaca... Nu acelasi lucru as putea sa il spun si acum, nemultumirea si frustrarea a luat usor, usor...locul bucuriei. Oameni inghesuiti in metrou, multe haine pe mine, miscari greoaie, frisoane, raceala, trotuare pline de zapada in care oamenii fac slalom, autobuze care vin din ce in ce mai greu si mai pline...multa agitatie. Ah! Urasc iarna...urasc iarna de acum. Si asta nu e nimic, abia astept sa se incalzeasca un pic, sa devina totul o chestie de culoare iti distruge incaltamintea, te face sa te stropesti pana la gat, sa inoti intr-o ciormolita. Daca o sa ai noroc poate o sa si aluneci... Ahh! Urasc iarna...iarna din Bucuresti!....)



(... pentru ca ma plictisisem de vechea tema de blog, m-am decis sa o schimb. Sper sa va placa si aceasta tema. Daca va deranjeaza sau observati ceva greseli, nu ezitati sa imi lasati un comment. Promit ca va raspund!...)



(...agitatie mare, mult zgomot, ninsoare si multi tineri. Unde in alta parte decat in Bucuresti'ul nostru drag si mai anume in clubul Suburbia de pe strada Selari 19. Ce s-a intamplat acolo? Dupa cum bine o arata si afisul a fost seara iubitorilor de reggae si anume "Bob Marley - The legend lives on" cu trupa El Negro. Si cum nu puteam tocmai eu sa lipsesc de la un eveniment asa de special si cu sprijinul prietenilor de la Radio 3Net la ora 23:00 eram pe baricade. Pur si simplu nu mi-a venit sa cred... Rar mai vezi un asa concert, pentru o clipa am crezut ca sunt in concert "The Cat Empire". Atmosfera minunata iar baietii au fost la inaltime si au facut un show de 2 ore si jumatate, un show pe care toti cei care au fost prezenti nu il vor uita curand. Multa muzica, multa voie buna, dar ce m-a bucurat foarte mult a fost sa observ ca lumea inca nu a uitat sa se simta bine si sa se distreze....indiferent de griji sau de vremea de afara. Dupa concert seara a continuat cu o tanara Dj-itza care a reusit sa arunce publicul in aer cu mixuri care pur si simplu te faceau sa te ridici singur de pe canapea (reggae bineinteles). Ma bucur ca am putut sa ajung la acest concert minunat si multumesc inca odata Radio 3Net! ....)

detalii: EL NEGRO - live - TRIBUT MARLEY (06.02.09@Suburbia)

analiză şi critică literară


Analiză şi Critică literară

De ce Scufiţa Roşie ?

Din start, ne dăm seama că este vorba despre o minoră de care copiii, în răutatea lor, şi-au bătut joc cu această poreclă, probabil din cauza unei căciuliţe roşii croşetate de mămica ei, pe care fetiţa o poartă des din cauza unei sensibilităţi fizice la frig în regiunea craniului.

Aşadar avem de-a face cu o bolnavă marginalizată şi descurajată de societatea din jurul ei.

Scufiţa merge zi de zi cu coşuleţul cu mâncare la bunicuţa care locuieşte în pădure. Nici o bunică normală nu locuieşte în pădure. Singura explicaţie este că această bunică a primit în urma retrocedărilor câteva hectare de teren împădurit. Este ştiut că ţăranii nu se gândesc mult până să taie pădurea, mai ales înainte de venirea iernii.

Aşadar, această bunică este o scorpie zgârcită care şi-a făcut casa în pădure (oare nu tot din lemn tăiat fără aprobare de la Ocolul Silvic?) şi stă acolo ca să-şi păzească avutul.

Teoria că este vorba de o babă ticaloasă se verifică prin faptul că în loc să plătească un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinţă neajutorată şi bolnavă) să facă zilnic naveta din oraş în pădure,fără să-i pese de pericolele la care o expune pe biata fată.

Scufiţa Roşie se întâlneşte cu lupul care o descoase în privinţa drumului ei. Deja intrăm într-o zonă a fanteziei bolnave. Unu la mână că în România lupi nu prea mai sunt, doi la mână că se feresc de om ca de dracu, iar trei la mână, nu vorbesc şi chiar de ar face-o, ar intreba de cel mai apropiat braconier sau unde e cea mai apropiată stână.

Singura explicaţie este că Scufiţa Roşie s-a uitat atât de mult la AnimalPlanet încât cunoaşte obiceiurile lupilor şi le poate înţelege scheunăturile.

Lupul o ia înaintea Scufiţei, care se opreşte la cules de flori, îşi preface vocea, intra la bunică şi o înghite. Nu mai stăm să analizăm faptul că în pădure nu prea sunt flori. Dar trebuie spus că e dăunator să înveţi copiii că e corect ca atunci când ai o treabă de făcut, să te opreşti la cules flori fără să ştii dacă nu-s cumva specii protejate şi în consecinţă, pe cale de dispariţie.

Lupul în schimb pare un personaj menit să fie bătaia de joc a creatorilor de basme. Lupul este un individ mânat de dorinţa perpetuă de a năvăli în casele oamenilor. Foloseşte toate tertipurile: imită voci şi dacă nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.

Concluzie: Lupul este comis-voiajorul actual.

Bunica muşcă momeala şi-i dă drumul. Iată cum este prezentată imaginea unei persoane în vârstă: o senilă care nu ştie să facă deosebirea între un urlet de lup şi glasul propriei nepoate. Cu această imagine vor rămâne copiii noştri.

Lupul se îmbracă cu hainele bunicii, se aşează în pat unde îl găseşte Scufiţa Roşie. O ademeneşte prin vorbe şirete să se apropie şi o înghite şi pe ea. Lupul fiind îmbrăcat în hainele bunicii, induce în mintea copilului sensul noţiunii de travestit, putându-i afecta grav viitoarea orientare sexuală.

Ce fel de minte bolnavă poate spune la copii aşa porcării?

Iar dialogul, purtat cu Scufiţa, e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dinţii şi mai ce?!...

Iar el răspunde invariabil cu minciuni menite să o aduca pe Scufiţa în pat lângă el. De aici deducem: corupere de minori şi perversiuni sexuale!

Apare vânătorul care împuşcă lupul şi le eliberează pe Scufiţa Roşie şi bunica. Ce caută vânătorul în casa bunicii? Înseamnă că nu e prima dată. Un vânător tânăar şi o femeie bătrână, singuri în mijlocul pădurii. Şi ne mai mirăm că "Ştirile de la ora 5" abundă în relatări despre violuri săvârşite asupra unor bătrâne?

Dintr-un studiu publicat de Ministerul de Interne aflam că toţi aceşti infractori au citit în copilărie Scufiţa Roşie şi iată consecinţele: ani grei de puşcărie! Apoi ce căuta la vânătoare de lupi pe proprietate privată?

Din două una: sau e un braconier nenorocit sau e un ştab mare de la Bucureşti care plăteşte sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale
sadice. În oricare dintre variante, ar trebui să fie înfierat de creatorul basmului şi nicidecum glorificat pentru fapta sa.

Finalul poveştii este sinistru: lupul zbătându-se în ghearele morţii "eliberează" cele două femei. Adică, avem oroarea să asistăm la apariţia a două făpturi parţial digerate care se pare că nu au murit, ci cu nonşalantă îşi reiau firul vieţii. Mai rău ca în filmele horror! Şi ne mai întrebăm de ce există copii dereglaţi din toate punctele de vedere.

Asemenea închipuiri ale unei minţi bolnave se "servesc" copiilor între 2 şi 7 ani! Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: "Albă ca Zăpada" - auzi albă, imaculată şi ea trăieşte sub acelaşi acoperiş nu cu unul, ci cu 7 bărbaţi!

Ruşine! Ruşine! Ruşine!

(povestea nu imi apartine, asa ca nu va bucurati prea tare...m'am gandit doar ca ar fi bine sa o stiti si voi....enjoy)

consumul de sentimente creeaza dependenta!

(.... ce am constatat este ca, desi uneori nu are nevoie, omul are intodeauna tendinta sa consume. Mancare, tot ce se poate consuma si ironic sau nu, se pare ca pentru om tot ce i-a fost daruit nu a fost suficient incat intr-o buna zi a decis sa inceapa sa se consume chiar pe el. Avem nevoie sa consumam chiar si sentimente! Sunt multi oameni care sunt dependenti de anumite sentimente. Sunt oameni care traiesc cu impresia ca datorita consumului ridicat de sentimente placute sau neplacute au ajuns sa isi dea seama ca numai asa pot face din imposibil ceva invers. FALS! Acest lucru este posibil doar pt ca tu poti sa faci chestia aia, si stii cum se face... numai ca nu ti-ai dai seama pana atunci... de aceea se zice ca rabdarea nu este o calitate este o virtute! Inchipuie-ti ca esti in stare sa consumi mai mult decat iti este dat! Ce se intampla atunci? Fie creezi fie distrugi! Luam prima situatie. Incepi sa iti creezi acele sentimente...artificial sa spunem. Adica incepi sa iti induci niste stari si niste sentimente, pe care cei din jurul tau nu ti le mai pot oferi. Incepi sa iti clonezi sentimente bucata cu bucata. Incepi sa iti distrugi gandurile, incepi sa iti distrugi reactiile, incepi sa iti distrugi personalitatea si perceptiile. Iau ca exemplu rosiile crescute la tara de mana ta si rosiile de import. Care au gustul mai bun? Exact asta vreau sa par aceleasi, sentimentele creeate de tine nu au acelasi gust ca cele care sunt generate de oamenii din jurul tau. Daca luam a doua situatie, si anume distrugerea, vreau sa fac referire la acei oameni care nu au capacitatea de a-si clona sentimentele dar au asa zis-ul talent de a le stoarce de la altii. Sunt oamenii care isi distrug principiile si ratiunea pentru ca cei din jurul lor sa le ofere sentimentul pe care si-l doresc. In timp reusesc sa isi distrug persoanele de langa ei...chiar si pe cei dragi lor. Care din situatii este mai buna? Niciuna ai putea spune! Atunci ce e de facut? Primul pas din punctul meu de vedere ar fi sa incepi sa iti calculezi cat consumi...dar mai ales ce consumi. Satisfacerea nevoii de consum presupune cunoasterea nevoii respective. Trebuie sa ne dam seama ce ne este uitl si ce nu ne este util. Ca si in cazul mancarii...tu stii cel mai bine, ce iti este util si ce nu! Asa trebuie sa facem si cu sentimentele. Odata ce le putem percepe si distinge, putem incepe sa le si cautam. Fiecare om de langa tine genereaza un sentiment sau mai multe de-a lungul vietii lui. Daca acel sentiment este cel pe care il cauti in momentul respectiv fii alaturi de persoana la propriu si la figurat! Nu trebuie sa iti creezi nici propriile sentimente si nici sa distrugi persoana de langa tine ca sa iti creeze sentimente. Sentimentele artificiale nu au nici un gust....)