E periculos sa iubesti!

E periculos sa iubesti! Iubirea este ca un drog. La inceput ai senzatia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, inca nu este un viciu; dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub control. Te gandesti la persoana iubita vreme de 2 minute si uiti de ea timp de 3 ore. In scurt timp insa te obisnuiesti cu aceea persoana si incepi sa fii complet de ea. Acum te gandesti la ea 3 ore si uiti 2 minute. Daca ea nu este langa tine, incerci aceeasi senzatie ca si drogatii cand nu isi obtin drogul. In acel moment, asa cum drogatii fura si se injosesc ca sa faca rost de ceea ce le trebuie si tu esti dispus sa faci orice pentru dragoste!

~Paulo Coelho~

Introspectie (part1 - Inceputul)

Am aparut pe lume intr-o vara, luna saptea'a
Si nu aveam sa stiu ca asa incepe totul
Eram micut, naiv crezand ca am tras cartea...
Si aveam sa invat ca'i greu sa'ti castigi locul

Ne cunoscand ce rost aveam, mereu in cautare
Copil fiind mereu cu zambetul pe buze
Viata a decis sa-mi dea o prima incercare
Mi-a luat tot ce aveam mai drag pe lumea asta... tatal,
Uitand parca sa-si ceara scuze...

Langa o mama ce nu-si putea privii in ochii copii
Ne indreptam cu pasi grabiti spre "o alta casa"
Atunci bunicul si bunica au decis ca'i prea devreme ca sa stim
Ce inseamna "Casa de copii, nu e... acasa"

Aveam sa lupt de atunci cu disperare si mahnire
In viata in care nu te ajuta nimeni si... totul e la schimb
Sa demonstrez ca pot cu intelegere, rabdare si iubire
Sa lupt cu'n prezent nesigur si meschin


---

despre nimic...

...nimic nu este ceea ce pare, nimic nu este intamplator si nimic nu este gratis, asta pot sa o spun din propria experienta. Nimic nu este ceea ce pare, si aici iti dai seama ca numai odata cu scurgerea timpului iti dai seama de adevarata valoare a unui lucru sau despre adevarata valoare a unui om. Am putea spune ca este exact ca si in cazul vinului...cu cat este mai vechi cu atat este mai bun. Paradoxal este ca pentru oameni nu functioneaza. Pentru noi oamenii pura si simpla trecerea timpului nu ne face mai buni...ci doar incercarile la care suntem supusi de'a lungul timpului pot afecta cumva personalitatea noastra. Trecerea timpului fara incercari nu face decat sa isi puna amprenta asupra corpului si nu asupra psihicului. Nimic nu este intamplator si ai simtit asta pe propria piele, ai simtit cu viata este mult mai mult decat un drum liniar care are un capat pentru fiecare, ai simtit cum fara sa vrei ajungi sa mergi pe un drum pe care nu il stiai pana atunci si asta datorita oamenilor care apar si dispar din viata ta. Ce este cert, este ca oamenii dispar dar...drumurile niciodata. Nu iti arata nimeni niciodata pe ce drum trebuie sa mergi...fara o intentie, nu o sa iti indrume pasii fara sa aibe ceva de castigat. Nu lasa pe nimeni sa te abata de la drumul tau. Iar daca vrea sa faca acest lucru, nu il poate face decat prin experienta de a fi langa tine si de a vedea cum actiunile pe care le face te pot indruma pe un drum sau pe altul, dar la final trebuie sa fie doar alegerea ta...decizia ta. Nimic nu e gratis...pentru tot trebuie sa platim. Ca platim cu bani, ca platim cu timp sau cu lacrimi pana la urma totul se plateste. Timpul are propriul mod de a isi primii recompensa de la un om...Nu incerca sa ramaii dator sau sa incerci sa nu platesti pentru ca timpul este exact ca o banca...o sa iti ia dobanda si cand o sa ai puterea sa platesti o rata intodeauna o sa o platesti cu penalizari... Accepta ca trebuie sa platesti pentru tot ce ai langa tine, accepta ca si daca ai pierdut un lucru tot trebuie sa platesti pentru el..pentru ca te-ai bucurat de el...iar timpul nu uita si nici nu iarta....





---

ceva ce nu trebuie spus...




...te "desparti" de multe ori in inima si in capul tau de o persoana pana sa te desparti cu adevarat, iar cand despartirea este inevitabila simti cum moare in tine speranta fericirii despre care nu banuiai niciodata cata intindere are in fiinta ta si cat de adanc este ea impletita cu bucuria de a trai, bucurie care pana atunci credeai ca este autonoma si nu poate fi alungata de nimic...




---

iubire,libertate si solitudine

iubire,libertate si solitudine



Respect, dependenta, obisnuinta, daruire. Cand vine vorba de iubire, fiecare dintre noi are o definitie pregatita. Insa, putin sunt cei care mai vad in acest sentiment adevarata lui valoare. In ceea ce priveste libertatea, o vedem prin lentilele societatii de azi, prinsa de vraja materialului, iar despre solitudine, cu totii avem retineri intrucat la o prima vedere suntem tentati sa ii spunem singuratate.

Iata, deci, se desprind trei elemente cheie despre care Osho vorbeste cu daruire si profunzime in cartea sa intitulata: “Iubire, libertate si solitudine”.

Iubirea adevarata se diferentiaza de sensul pe care oamenii, in general, il acorda acestui termen. Iubirea comuna nu este decat un impuls biologic care depinde de sistemul hormonal. Tocmai de aceea asa zisa iubire dispare cu repeziciune din interiorul nostru. Un prim pas gresit este a confunda iubirea cu pasiunea. Cea din urma este o reactie a corpului, pe cand iubirea se naste din interiorul constiintei. Iubirea inseamna a impartasi si nu este conditionata.

Iubirea obisnuita nu face decat sa ceara. Adevarata iubire nu cere nimic, ea doar daruieste. Iubirea comuna este sufocanta, pe cand iubirea autentica hraneste sufletul. Iubirea obisnuita inseamna frustrare, in timp ce iubirea adevarata aduce implinire. Atunci cand iubesti cu adevarat, nu iti directionezi iubirea catre o singura persoana, caci iubirea e neconditionata, ea nu cunoaste limite, ea e doar benefica. Iubirea nu implica grija pentru celalat, ci compasiune si daruire. Ea inseamna respectarea celuilalt si a deciziilor lui. „Iubirea topeste egoul”.

Mesajul cel mai de pret este „Iubeste-te pe tine insuti!”, caci numai in acest fel poti sa-i iubesti si pe ceilalti. Aceasta e prima conditie de care depinde iubirea autentica. Cine nu se iubeste pe sine nu are capacitatea sa ii iubeasca pe ceilalti pentru ca iubirea lui nu are radacini. Totul pleaca din interiorul nostru, iar in momentul in care iubirea infloreste, ea cunoaste revarsare. Numai atunci iubirea se manifesta in toata splendoarea ei.

In interiorul unui cuplu, iubirea este un element care de cele mai multe ori lipseste cu desavarsire. Dependenta, posesiunea, gelozia, neincrederea sunt dovezile lipsei de iubire intrucat iubirea nu supune, nu il ingradeste pe celalalt. Iubirea ingrijeste, respecta si ofera. Tocmai din acest motiv oamenii sufera in cadrul relatiei lor. Despartirea nu presupune durere si suferinta daca exista iubire autentica deoarece noi ajungem sa ne hranim egoul cu prezenta celuilalt.

Ne este teama de singuratate si atunci obisnuinta este singura poarta pe care o vedem. Preferam sa ducem o viata previzibila decat sa ne lasam surprinsi de bucuria inceputului. Suntem prea lasi ca sa oferim libertatea de care are nevoie persoana de langa noi si atunci durerea nu intarzie sa apara. Ca drept rezultat, iubirea se transforma in interdictie. Gelozia, neincrederea si toate celelalte sentimente care sunt inlocuitori ai iubirii actioneaza ca niste comprese pe care le aplicam cu speranta regasirii celuilalt.

Frica si lipsa iubirii de sine sunt ca o epidemie de care cu greu scapam si care nu ne lasa sa oferim o iubire sanatoasa, autentica. Tineti cont: numai avand iubire de sine, puteti sa ii iubiti si pe ceilalti. Dar este vorba de iubire adevarata, autentica, plina de profunzime si daruire.

„Daca va puteti bucura simultan de iubire si de libertate, nu mai aveti nevoie de nimic altceva. Ati obtinut totul. Nu mai exista nimic mai presus de acest lucru. [...]Omul nu e doar liber, el e insasi libertatea.”

Cuvantul „libertate” ne incita atat de mult incat tanjim dupa ea fara a constientiza ca ne dorim ceva ce avem... Libertatea face parte din esenta umana, astfel omul nu poate fi conceput in afara libertatii lui. Uneori, insa, constiinta i se impaienjeneaza si lupta pentru masca unor idealuri. Libertatea inseamna capacitatea de a discerne intre bine si rau, de a alege intre cele doua. In momentul in care ii refuzi omului libertatea, ii refuzi cea mai pretioasa comoara a sa, caci numai omul este liber. Privandu-l de libertate, omul decade la rangul animalelor.

Ce-i drept, multor oameni le este frica de ea pentru ca libertatea presupune multe riscuri: confruntarea cu necunoscutul, responsabilitate, incredere in sine. „Cine intelege ca omul se naste in mod liber, isi creste posibilitatile de a creste. Depinde numai de el ce anume doreste sa devina si ce nu. El devine propria sa creatie”.

Libertatea iti apartine, e numai a ta. Tu esti singurul responsabil de ea. Tocmai de aceea este important sa nu o irosesti deoarece prin intermediul libertatii omul devine creatorul propriului sau drum.

---
Osho