Un alt final (part 4)

Era acolo unde isi dorea mereu sa fie, era acolo unde se simtea protejata....dar parca decorul nu era asa cum si-l amintea. Nu se regasea cu locul si cu atmosfera.... Tot ce primea erau doar bucati ce parca in capul ei formau un puzzle; un puzzle ce nu avea o rezolvare rapida. Nu era decat ceata si fragmente de imagini ce dispareau la fel de repede cum apareau. Dar prin ceata deasa, ca o scanteie un sunet cald se ivii; nu era clar!... Dupa care inca unul si inca unul. Sunetele luminau , ca un far credincios marinarilor, indiferent de vreme.... Reusii sa isi dea seama ca farul nu era altceva decat acorduri de chitara parca desprinse din melodia pe care el o canta la chitara atunci cand s-au cunoscut. Isi amintii de prima zi cand s-au cunoscut.... era vara, ea purta o rochie rosie, iar el tragea dupa el o chitara care in mainile lui prindea viata. Sunetele deveneau tot mai intense si tresarii, deschise ochii... si intr-o secunda traversa camera cu privirea in cautarea lui. El stand pe pat, zambind usor....se uita la ea, si un pic derutat de privirea ei speriata o intreba:

El: - Esti bine? Pari un pic speriata, iar ai visat urat...

Ea: -Ai venit.... Unde ai fost... Ce s-a intamplat?

El: -Am fost langa tine tot timpul, si intradevar se pare ca iar ai visat urat... Am vrut sa te trezesc, dar m-am gandit ca ar fi bine sa te las sa te lupti cu propriile temeri si ganduri... te-am tinut de mana si am stat langa tine in pat toata seara....

Ea: -Nu mai inteleg nimic....

El: -Am lucrat la o noua piesa, cat timp tu ai dormit... vroiam sa iti fac o surpriza! Se pare ca nu mi-a iesit....

Ea: -...ce piesa, despre ce vorbesti?

El: -Este o piesa noua, se cheama "Te iubesc!"...

Ea: (confuza si nedumerita, cu ochii usor in lacrimi) -Te rog tine-ma in brate!


Incet incet, vazandu-l langa ea si usor mirat de atitudinea ei, isi dadu seama ca totul nu a fost de cat un vis. Nu ii venea sa creada cat de real a putut fi! Ah urasc visele, isi spuse in sinea ei! Il lua in brate cum parca niciodata pana acum nu o mai facuse, ochii ii lacrimau si realiza ce inseamna sa pierzi pe cineva si ce inseamna sa ii spui unei persoane la momentul portivit ca o iubesti. Era bucuroasa ca totul nu a fost decat un vis, un vis pe care nu il dorea nimanui... Se lasa usor pe spate si il ruga sa ii cante ce a compus. Sunetele se impleteau usor cu zorii diminetii iar in camera micuta a garsonierei in care locuiau iar vocea lui un pic ragusita si sunetul de chitara dadeau o nota calda locului.....

"Sunt liber sa o pot spune oricui,
Esti tot ce pe lume pot sa imi doresc,
Voi fi mereu langa tine... nu fii trista
TE IUBESC! "...

---
the end