doar franturi....

In mintea lui totul se oprise pentru el. Stateau acolo, fata in fata si nu isi puteau spune mare lucru pentru ca atunci cand ai sentimente, rareori pot fi exprimate la adevarata valoare in cuvinte. Se multumea sa o priveasca fara sa schiteze nici cel mai mic gest care ar putea sa o deranjeze, iar ea parea sa se simta bine langa el.



Cerul era innorat, vremea era capricioasa chiar si pentru acea perioada a lunii, era inceput de octombrie, dar ploaia marunta, frunzele maronii cazute pe jos din copacii ce pareau din ce in ce mai tristi, dadeau aspectul uneia din cele mai triste zile de toamna. Totul era asa cum isi dorise, dar parca totusi mai era ceva ce ii lipsea. Nelinistit ca intodeaua, simtii pentru prima data ca vremea dar mai ales vremurile se schimbasera. Isi lua rucsacul in spate si iesi grabit pe usa, "iar o sa intazii" , isi zise in sinea lui si grabii pasul....