cu un pas in urma...






(.. o alta dimineata in care nu stiu unde imi este capul, alcool peste masura, miros de fum de tigara in haine si multa neliniste, agitatie, nu mai suport! Nu am reusit sa dorm decat vreo doua ore... ma simt ca dracu, iar sticla de cola de langa mine pare sa nu ma prea ajute cu nimic. A mai trecut o seara in care am simtit iar ca nu reusesc sa imi gasesc ... nici macar nu stiu cum sa ii mai zic....linistea? locul? pacea? Poate mai bine ar fi sa ii zic ... INSPIRATIA! Da, asa o sa ii zic! Imi vine sa ma dau cu capul de pereti, de nervi...dar nu o fac, inca mai sper. Speranta nu a abandonat niciodata pe nimeni, doar ca noi suntem suficient de prosti incat o abandonam pe ea... dar de data asta o sa fie putin diferit, vreau sa o tin langa mine... ea o sa fie noua mea calauza. Parca o si aud urland undeva in capul meu ... heiii, asculta-ma... cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai; si poate are dreptate ... au fost foarte multe clipe in care am fost fericit, in care am zambit si m-am bucurat de tot ceea ce era frumos, au fost clipe si momente care m-au ajutat sa ma remotivez ,am simtit atunci ca lumea imi apartine iar eu apartin lumii... dar acum sunt cu un pas in urma. Simt ca ceva imi lipseste; inauntrul meu ceva se zbate, se zvarcoleste si imi provoaca durere, dar durerea pe care o simt nu este altceva decat agonia unei clipe, unei clipe care a fost si nu mai este. Tot timpul am fost intr-o continua alergare, tot timpul nelinistit si curios parca sa aflu mai devreme decat trebuie ... ce rol am eu in lumea asta. Ma simt obosit de atata alergatura; la ce mi-a folosit sa alerg? Iti zic eu , nu mi-a folosit la nimic, iar poate data viitoare... ar fi mai bine sa "plec la timp". Nimic nu mai este cum a fost si imi este foarte greu sa accept asta. Probabil ca fericirea nu se afla in fericire, ci in drumul catre ea; dar acum neputinta ma ajunge din urma, ca o nemiloasa sentinta pe care singur mi-am dat-o, nimic nu ma mai sensibilizeaza si nimic nu ma mai face, nici macar sa imi ridic privirea din pamant...sunt cu un pas in urma celorlalti...)




---
(picture made by Alex Galmeanu / Violenta domestica)

e realitatea sau visez?







(.. nu am chef de nimic, nu am chef sa fac nimic si nici nu ma stresez foarte tare. Sunt prea plictisit! Vreau doar sa stau si sa visez. A visa, asta-i fericirea; a astepta, asta-i viata! Totul se deruleaza foarte repede in jurul meu; locuri, persoane si idei vin si pleaca ca si cand niciodata nu ar fi existat. Ma gandesc ca visele oamenilor sunt ca niste aripi cu care acestia calatoresc spe cer, sper locurile la care acestia viseaza sau catre persoanele care le lipsesc foarte mult. Imi place sa cad in visare, a visa inseamna a crea; sa incepi sa construiesti totul dintr-un vis inseamna sa provoci realitatea. Cand eram mic adesea obisnuiam sa visez, sa visez cum va fi ziua de maine, sa visez la cum va fi cand voi fi mare, sa ma visez bogat... sa visez la orice, imaginatia mea era lumea in care calatoream atunci cand visam, si imi era de ajuns; imi placea sa ma pierd in negura gandurilor si a viselor, sa ma rup de toti si de toate si sa imi creez propria lume.... Asta vreau sa fac si acum! Daca nu am visa, nu am putea intelege lumea din jurul nostru...)





---

Un alt final (part2)




In acel moment el nu mai putu sa suporte, ceva din interiorul lui ii spunea ca el este intr-un fel vinovat de tot ceea ce se intampla in viata lor. Se gandea ca nu poate sa inteleaga pe deplin ce inseamna "NOI" pentru el, iar acest lucru nu ii dadea liniste. Se ridica dupa scaun, lua ultima tigara din pachetul de pe masa si parca pentru o clipa se gandi sa se duca sprea ea sa o ia in brate sa o linisteasca cum o facea de fiecare data, zicandu-i ca "totul va fi bine", dar nu facu asta. Ceva parca il retinea. Se aseza iar pe scaun, mainile ii tremurau, isi aprinse cu greu tigara si isi cobora privirea in pamant. Nu stia ce se intampla cu el, cu viata lui si isi dorea ca timpul sa se opreasca, sa ii ofere libertatea de a se gandi, libertatea de a repara aceasta situatie. Dimineata statea sa vina, zorii unei noi zile incepura sa se iveasca.Erau inconjurati de o liniste apasatoare, iar din cand in cand in camera in care odata veselia si voia buna le indrumau fiecare pas, acum nu se mai auzeau decat suspinele ei, de la plansul inecacios. Plangea si se uita la el, in mintea ei i-se parea ca este cel mai crud om din lume, nu putea sa inteleaga de ce s-a ajuns in situatia asta.


Ea: - Nu stiu ce vrei de la mine. Am incercat sa iti ofer tot ce aveam mai bun, am incercat sa impart cu tine toate momentele mele, fie ca au fost fericite, fie ca au fost triste, am vrut sa simti ca sunt alaturi de tine mereu, in fiecare secunda. De ce te comporti asa, nu cred ca merit asta din partea ta la cat de mult am incercat sa te ajut, iar tu imi reprosezi ca am facut-o "pentru mine"?

El: - ...

Ea: - Esti o persoana minunata, o persoana cu care imi place sa imi pertrec timpul, cand te-am gasit am crezut ca o sa fim cea mai potrivita pereche de pe pamant, am crezut in planurile noastre de viitor, am crezut in fiecare clipa in care imi ziceai ca ma iubesti si mai ales am crezut in dragostea pe care mi-o oferi si acum imi ceri sa ne despartim? Nu stiu cine este mai vinovat, eu ca am crezut in tine sau tu ca nu poti sa te accepti asa cum esti...

Vorbele ei se izbeau de capul lui si fiecare cuvant il facea sa tresara cate un pic. Nu se putea concentra deloc. Simtea ca ar avea o rana deschisa si cineva incerca sa ii toarne sare peste. Se gandea cat adevar se regaseste in tot ceea ce spune ea, dar in acelasi timp ca poate nu mai are rost sa continue. Aflase ceva ce nu ii dadea pace si care il chinuia, se simtea tradat dar nu avea curajul sa ii zica. Nu mai putea sa reziste, nu stia ce sa zica ce sa faca. Isi puse capul in palme si simti cum neputinta il roade, cu nelinistea din sufletul lui se zvarcoleste si nu ii da pace. Era dispus sa faca un sacrificiu si sa opreasca acest calvar. Se ridica usor isi fixa privirea catre ea, si iesi pe usa. Se gandi pentru o clipa ca poate era mai bine sa ramana, simti cum cu fiecare pas facut ii venea si mai tare sa se intoarca, vroia sa se duca la ea si sa ii spuna cat de mult o iubeste, cat de mult o respecta si sa isi ceara iertare pentru tot ce se intampla. In capul lui era un total razboi psihologic. Mergea pe strada nestiind incotro se indreapta...

El (constiinta) : - ... esti un fraier, ai alergat atat prin viata ca sa cauti o persoana minunata cu care sa imi impart bucuriile si tristetile si acum cand am gasit-o te comporti ca si cum nu ti-ar pasa. Gandeste-te cat de mult iti doreai sa ai si tu pe cineva care sa tina la tine, sa te iubesca neconditionat. Cauta in adancul tau si observa cate momente minunate ati pertrecut impreuna, cum de s-a putut intampla atunci si acum nu se mai poate? Cum de s-a putut sa ai inima plina de bucurie, de speranta si de iubire si acum nu se mai poate ... de ce? Nu poti avea un "maine" mai bun daca te gandesti la "ieri" ... Fiecare persoana greseste, si tu ai gresit si o sa mai gresesti, gandeste-te bine daca se merita....

In timp ce el ratacea pe strazi in speranta de a se regasi si de a-si gasi linistea, de a putea alege intre "ieri" si "maine" ... ea statea singura intre cei patru pereti gri ai garsonierei incercand sa se calmeze, nu mai avea nimic in cap, isi dorea doar sa se odihneasca un pic. Fusese o noapte grea ce nu o dorea la nimeni. Se aseza pe pat, inchise ochii si incerca sa adoarma, dar imaginea lui ii revenea in minte din cand in cand si o facea sa se incrunteze, era nelinistita....






(to be continued)

pareri pur personale ...


Vama Veche - Vama Veche
Asculta mai multe audio Muzica




(... Dupa ce am calatorit acum doua saptamani in Suedia [revin in alta postare cu detalii si cu poze], am decis ca finalul concediului sa mi-l petrec in Romania si anume in Vama Veche....toate bune si frumoase pana aici. Si cum luni s-a facut marti, iar marti s-a facut miercuri...dupa o betie crunta si o mica bataie, am decis ca in sfarsit joi sa plec catre mare impreuna cu un prieten. Cum bugetul nu ma ajuta foarte mult cca. 280 de ron am decis sa ma sui in tren si sa ma opresc in Vama, indiferent.
*INFO : pretul biletului a fost 35.6 la plecare cu un tren accelerat pana in Constanta + 2.5 ron spaga la nas pana in Mangalia + 2.5 ron maxi-taxi pana in Vama.Pretul de intoarcere a fost 5.5 trenul din Mangalia, tren rapid + 2.5 maxi din Vama pana in Mangalia

Si cum efortul isi arata roadele abia dupa ce o persoana refuza sa se opreasca, vineri dimineata eram cu rucsacul in spinare in Vama Veche. Nici nu am apucat sa ma dau bine jos din maxi ca tot felul de oameni care de care "mai prietenosi" se inbulzeau sa iti ofere cazare. Am gasit o "tanti" foarte draguta la care prietenul meu mai statuse si anul trecut si am mers tot pe mana ei.
*INFO: foarte aproape de mare si cu doar 25 de ron pe noapte/camera iar pentru cei interesati 10 ron pe noapte la cort/persoana am decis sa raman doua nopti si trei zile.

Cum secretul fericirii nu este sa faci ceea ce iti place, ci sa-ti placa ceea ce trebuie sa faci, am decis sa traiesc la maxim si sa ma bucur de fiecare secunda. Dupa ce ne-am cazat am luat-o la pas prin statiune sa vedem ce s-a mai schimbat , ce mai este nou si ce a mai disparut. In sfarsit LIBERTATE mi-am zis in mintea mea! Nu am facut in aceste zile nimic altceva decat sa stau la plaja, sa beau bere...am fost relaxat, am facut baie in mare si m-am intalnit cu o multime de prieteni. Am mers descult pe plaja, am cules scoici si m-am bronzat. Foarte aproape, defap chiar pe plaja, este terasa HEROES, preturi bune iar muzica a fost geniala. Noaptea in Stuff, dans pe plaja, muzica extraordinara si multa bautura, iar daca te simti singur acolo este locul unde iti poti intalnii perechea. Ce pot sa zic, a fost un sfarsit de saptamana pe care cred ca nu o sa-l uit foarte repede, dar cum libertatea inseamna sa fim responsabili pentru noi insine... totul a fost cu masura. Am avut o prima impresie proasta cand am mers pe plaja, in ceea ce reprezinta curatenia despre mentalitatea de roman care nu respecta nimic, nici macar propria lui sanatate, ce pot sa va zic plaja era plina de cutii de bere, pachete de tigari si resturi de mancare, nu la modul foarte grav... dar erau.
Mi-a placut in schimb foarte mult atmosfera, fiecare era in lume lui, era si traia tot ce si-a inchipuit ca este un an de zile la biroul ala nenorocit la care se aseaza in fiecare dimineatza, visand cu ochii pe geam la zilele de concediu, am vazut oameni pentru care complexele sunt ceva de domeniul trecutului, am citit bucuria in ochii lor. Lumea are nevoie sa se simta libera, are nevoie sa fie creativa si sa se gandeasca mai mult la viitorul ei decat la "problemele cotidiene". Esti liber sa alegi ce vrei, dar daca ai putini bani si imaginatie multa, consider ca Vama Veche este locul in care orice vis poate deveni realitate. Nu exista fericire fara libertate, nici libertate fara curaj! EXPERIMENTEAZA! ...)






---

este simplu !

wisky lullaby by brad paisly




(... niciodata nu m-am priceput sa imi arat sau sentimentele fatza de persoanele la care tin. Poate ca mereu am cautat sa ma inspir de la cei din jurul meu, crezand ca "asa se face". Dar mi-am dat seama ca odata cu trecerea timpului si "prin pierderea mea" in ideile altora am ajuns sa tin in mine sentimente pe care nu le doresc si pe care nu le pot indeparta. Ai putea zice ca nu sunt inca suficient de matur! Cine stie? Dar prin ce se deosebeste un om matur de un om imatur, doar prin simplul fapt ca omul matur poate "rezista" la cat mai multe probleme? Atunci nu vreau sa fiu matur, nu vreau sa am probleme! Traind, razand si mergand pe principiul ca: "...ce nu stii , nu te afecteaza", de-a lungul timpului din dorinta de a afla cum trebuie sa imi exprim mai bine sentimentele sau din prea multa grija pentru cei la care tineam, am ajuns sa fac lucruri de care nu sunt mandru si sa aflu lucruri pe care nu le doream, lucruri care initial erau menite sa ma ajute, au ajuns sa macine, sa imi slabeasca atentia fatza de ce se intampla in jurul meu si ulterior sa ma "omoare". Prea tarziu! Poate ca ii pasa, sa poate ca doar o doare in cot, lumea din jurul tau nu o sa inceteze niciodata de a da acelasi raspuns la o problema care ii depaseste : "Asa a fost sa fie!", "Nu poti sa te impotrivesti destinului!" dar poate ca destinul nu este legat de noroc; este mai degraba legat de alegere. Nu este un lucru pe care trebuie sa il astepti, este mai degraba un lucru care trebuie realizat. Fiecare om are destinul sau; singura regula este sa-l accepte si sa-l urmeze oriunde l-ar duce. Poate ca este mana destinului in tot ceea ce am facut in ultimul timp sau in ceea ce am facut mereu, dar greselile pe care le-am facut in ultima vreme au fost cele care m-au facut sa realizez un lucru: problemele sunt doar in capul meu, iar ceea ce consider eu ca acum este o problema, este doar moment mai prost! Nu mai vreau sa imi transform momentele proaste in probleme! Fara probleme, nu gresim... iar daca nu gresim nu platim! ESTE SIMPLU! )






---

un sms prea scump






( ... intamplator din pagina in pagina am ajuns la un filmulet pe care vroiam neaparat sa vi-l arat si voua. Este un filmulet despre inconstienta conducatorilor auto, si de cat de scump te poate costa cateva secunde de neatentie. Clipul face parte dintr-o campanie a politiei galeze. A fost realizat cu ajutorul unor actori necunoscuti si va rula in scoli. Da-l mai departe, poti salva o viata ... sau chiar mai multe! Pentru ca in viata nu este important cum incepi, ci cum continui! )







ATENTIE! Filmuletul contine scene socante !



Un alt final (part1)




Era ceasul unu noaptea. Desi pareau ca stau si se privesc, ochii lor priveau dincolo de ceea ce se afla in acea camera micuta a unei garsoniere in care timpul parea parca ca se oprise. Era asa de liniste incat isi puteau auzii unu altuia respiratia. El pe marginea patului cu mainile la cap si privind spre usa, ea stand in picioare in dreptul geamului. Cu ochii cand la el, cand la cerul plin de stele si luna plina de afara, lua o tigara din pachetul de pe masa, se uita lung pe geam, si zise:


Ea : - De ce imi faci una ca asta? Te gandesti numai la tine, te gandesti ca numai tu existi pe acest pamant si ca totul ar trebuii sa se invarta dupa tine, esti un egoist... da! asta esti!

El: - ....

Ea: - Tacerea ta imi da de inteles ca am dreptate! Nu este corect! Imi ziceai candva ca nu putem merge departe in prietenie daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte...iar acum tu imi faci una ca asta, ce-i cu tine?

El: - Tu vorbesti?!? Care nici macar nu stii cum ma simt. Nici macar nu m-ai intrebat vreodata daca ma simt bine, daca ma simt rau, daca imi este foame, daca imi este sete, daca fac ce fac si sunt, unde sunt pentru ca imi place... si ma faci pe mine egoist? Toate conversatiile pe care le purtam incep cu acelasi subiect si se termina in aceeasi maniera...e surprinzator sa aflii cate conversatii pe care le avem se transforma foarte repede intr-un monolog...

Ea: - Deci asta sunt eu pentru tine...un monolog! Nu imi vine sa cred, prin cate am trecut impreuna si tu ma consideri un "monolog"?

El: - Stiam ca o sa reactionezi asa! Acelasi lucru il faci mereu... te grabesti sa tragi concluzii, fara sa stai sa analizezi cu adevarat ce se intampla intre noi, de ce am ajuns in situatia asta... da chiar, stii de ce am ajuns in situatia asta?

Ea: - ...

El: - Bineinteles ca nu stii, mereu esti mai preocupata de tine, decat de ceilalti! Daca tie iti este bine automat crezi ca si celor din jurul tau le este bine, chiar crezi ca daca cei din jurul tau fac ca tine, insemana ca si vor sa faca asta? Gresesti enorm! Ca sa nu mai zic ca daca cineva este mai presus de tine nu poti sa accepti asta! Mereu esti in competitie cu lumea din jurul tau... si nu mi-ai zis niciodata de unde provine aceasta teama...

Ea: - Si de ce imi spui toate astea tocmai acum?

El: - ...acum?!? Am tot incercat din rasputeri sa te fac sa iti dai seama ca felul cum dai pretuieste mai mult decat ceea ce dai, pentru ca nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine!

Se ridica de pe pat si merse sa isi ia un pahar cu apa, era incredibil de cald. Una din cele mai toride zile de vara isi prevestea venirea. Se lasa iar linistea, se auzeau doar greierii de afara. Lua si el o tigara din acelasi pachet si se aseza pe scaun cu fata spre ea. Desi initial nu avusese nici o reactie, in momentul cand el se aseza pe scaun ea nu isi mai putu stapanii emotiile se intoarse cu fata spre el si ii zise:

Ea: - Si ce crezi ca tu esti mai bun de atat? Esti un nimeni! Esti un las care nu a facut nimic cu viata lui si acum incearca sa dea vina pe altcineva pentru esecurile lui. Am incercat sa fiu langa tine si sa te sustin, sa te ambitionez dar se pare ca nu am avut cu cine. Am vazut in tine un om minunat, un om cu zambetul pe buze si dispus sa treaca peste toate greutatile, unde a disparut aceasta persoana? Dai mereu vina pe mine pentru nereusitele tale. Esti patetic! In loc sa faci asta mai bine ti-ai pune intrebarea si te-ai gandii cate lucruri minunate s-au intamplat in viata ta de cand suntem impreuna! Te mai dai si rotund. "Eu sunt omul care le stiu pe toate!". Cacat! Tu care le stii pe toate trebuie sa stii si ca...nu puterea marilor sentimente face oamenii superiori, ci durata lor!

El: - Omul minunat despre care vorbesti tu, este aici! (si arata spre inima lui) Se uita la tine, numai ca tu nu mai vrei sa vezi acea parte minunata. Ti-ai indreptat privirea mai mult spre cei din jurul tau si ti-ai format o parere ca asa trebuie sa fie si cu noi. Privim case, masini, joburi de succes, familii fericite care ies cu copii la iarba verde in timp ce relatia noastra se scurge secunda cu secunda pe zi ce trece. Numai ca noi suntem prea grabiti sa ne mai acordam atentie sa ne privim, sa ne intrebam ce simtim unul prentru celalalt, ce ne dorim cu adevarat de la viata, dar mai ales ce ne dorim de la relatia asta? Nu sunt nerecunoscator, pentru tot ce ai facut pentru mine, dar cateodata chiar ma intreb daca chiar ai facut asta pentru mine! Sau ai facut-o pentru ca tu sa te simti mai bine ....

Se lasa iar linistea , dar tensiunea care se acumulase in acea camera.... tot se simtea. Mirosul de fum de tigara si caldura care incepuse sa se mai potoleasca odata cum venirea diminetii incepu sa ii oboseasca. Ea se aseaza usor pe pat si cu ochii lacrimand, isi fixa privirea spre el si desi parca vroia sa ii zica ceva, simtii ca nu se mai poate stapanii si incepu sa planga. Dupa cateva minute in care el parea ca nu se lasa influentat de iesirea emotiva a ei , ea isi trase rasuflarea si cu ochii inca plini de lacrimi ii zice:

Ea: - ...am facut-o pentru NOI !





(to be continued)...