Un alt final (part2)

In acel moment el nu mai putu sa suporte, ceva din interiorul lui ii spunea ca el este intr-un fel vinovat de tot ceea ce se intampla in viata lor. Se gandea ca nu poate sa inteleaga pe deplin ce inseamna "NOI" pentru el, iar acest lucru nu ii dadea liniste. Se ridica dupa scaun, lua ultima tigara din pachetul de pe masa si parca pentru o clipa se gandi sa se duca sprea ea sa o ia in brate sa o linisteasca cum o facea de fiecare data, zicandu-i ca "totul va fi bine", dar nu facu asta. Ceva parca il retinea. Se aseza iar pe scaun, mainile ii tremurau, isi aprinse cu greu tigara si isi cobora privirea in pamant. Nu stia ce se intampla cu el, cu viata lui si isi dorea ca timpul sa se opreasca, sa ii ofere libertatea de a se gandi, libertatea de a repara aceasta situatie. Dimineata statea sa vina, zorii unei noi zile incepura sa se iveasca.Erau inconjurati de o liniste apasatoare, iar din cand in cand in camera in care odata veselia si voia buna le indrumau fiecare pas, acum nu se mai auzeau decat suspinele ei, de la plansul inecacios. Plangea si se uita la el, in mintea ei i-se parea ca este cel mai crud om din lume, nu putea sa inteleaga de ce s-a ajuns in situatia asta.

Ea: - Nu stiu ce vrei de la mine. Am incercat sa iti ofer tot ce aveam mai bun, am incercat sa impart cu tine toate momentele mele, fie ca au fost fericite, fie ca au fost triste, am vrut sa simti ca sunt alaturi de tine mereu, in fiecare secunda. De ce te comporti asa, nu cred ca merit asta din partea ta la cat de mult am incercat sa te ajut, iar tu imi reprosezi ca am facut-o "pentru mine"?

El: - ...

Ea: - Esti o persoana minunata, o persoana cu care imi place sa imi pertrec timpul, cand te-am gasit am crezut ca o sa fim cea mai potrivita pereche de pe pamant, am crezut in planurile noastre de viitor, am crezut in fiecare clipa in care imi ziceai ca ma iubesti si mai ales am crezut in dragostea pe care mi-o oferi si acum imi ceri sa ne despartim? Nu stiu cine este mai vinovat, eu ca am crezut in tine sau tu ca nu poti sa te accepti asa cum esti...

Vorbele ei se izbeau de capul lui si fiecare cuvant il facea sa tresara cate un pic. Nu se putea concentra deloc. Simtea ca ar avea o rana deschisa si cineva incerca sa ii toarne sare peste. Se gandea cat adevar se regaseste in tot ceea ce spune ea, dar in acelasi timp ca poate nu mai are rost sa continue. Aflase ceva ce nu ii dadea pace si care il chinuia, se simtea tradat dar nu avea curajul sa ii zica. Nu mai putea sa reziste, nu stia ce sa zica ce sa faca. Isi puse capul in palme si simti cum neputinta il roade, cu nelinistea din sufletul lui se zvarcoleste si nu ii da pace. Era dispus sa faca un sacrificiu si sa opreasca acest calvar. Se ridica usor isi fixa privirea catre ea, si iesi pe usa. Se gandi pentru o clipa ca poate era mai bine sa ramana, simti cum cu fiecare pas facut ii venea si mai tare sa se intoarca, vroia sa se duca la ea si sa ii spuna cat de mult o iubeste, cat de mult o respecta si sa isi ceara iertare pentru tot ce se intampla. In capul lui era un total razboi psihologic. Mergea pe strada nestiind incotro se indreapta...

El (constiinta) : - ... esti un fraier, ai alergat atat prin viata ca sa cauti o persoana minunata cu care sa imi impart bucuriile si tristetile si acum cand am gasit-o te comporti ca si cum nu ti-ar pasa. Gandeste-te cat de mult iti doreai sa ai si tu pe cineva care sa tina la tine, sa te iubesca neconditionat. Cauta in adancul tau si observa cate momente minunate ati pertrecut impreuna, cum de s-a putut intampla atunci si acum nu se mai poate? Cum de s-a putut sa ai inima plina de bucurie, de speranta si de iubire si acum nu se mai poate ... de ce? Nu poti avea un "maine" mai bun daca te gandesti la "ieri" ... Fiecare persoana greseste, si tu ai gresit si o sa mai gresesti, gandeste-te bine daca se merita....

In timp ce el ratacea pe strazi in speranta de a se regasi si de a-si gasi linistea, de a putea alege intre "ieri" si "maine" ... ea statea singura intre cei patru pereti gri ai garsonierei incercand sa se calmeze, nu mai avea nimic in cap, isi dorea doar sa se odihneasca un pic. Fusese o noapte grea ce nu o dorea la nimeni. Se aseza pe pat, inchise ochii si incerca sa adoarma, dar imaginea lui ii revenea in minte din cand in cand si o facea sa se incrunteze, era nelinistita....






(to be continued)