(.. nu am chef de nimic, nu am chef sa fac nimic si nici nu ma stresez foarte tare. Sunt prea plictisit! Vreau doar sa stau si sa visez. A visa, asta-i fericirea; a astepta, asta-i viata! Totul se deruleaza foarte repede in jurul meu; locuri, persoane si idei vin si pleaca ca si cand niciodata nu ar fi existat. Ma gandesc ca visele oamenilor sunt ca niste aripi cu care acestia calatoresc spe cer, sper locurile la care acestia viseaza sau catre persoanele care le lipsesc foarte mult. Imi place sa cad in visare, a visa inseamna a crea; sa incepi sa construiesti totul dintr-un vis inseamna sa provoci realitatea. Cand eram mic adesea obisnuiam sa visez, sa visez cum va fi ziua de maine, sa visez la cum va fi cand voi fi mare, sa ma visez bogat... sa visez la orice, imaginatia mea era lumea in care calatoream atunci cand visam, si imi era de ajuns; imi placea sa ma pierd in negura gandurilor si a viselor, sa ma rup de toti si de toate si sa imi creez propria lume.... Asta vreau sa fac si acum! Daca nu am visa, nu am putea intelege lumea din jurul nostru...)
---
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu