cu un pas in urma...

(.. o alta dimineata in care nu stiu unde imi este capul, alcool peste masura, miros de fum de tigara in haine si multa neliniste, agitatie, nu mai suport! Nu am reusit sa dorm decat vreo doua ore... ma simt ca dracu, iar sticla de cola de langa mine pare sa nu ma prea ajute cu nimic. A mai trecut o seara in care am simtit iar ca nu reusesc sa imi gasesc ... nici macar nu stiu cum sa ii mai zic....linistea? locul? pacea? Poate mai bine ar fi sa ii zic ... INSPIRATIA! Da, asa o sa ii zic! Imi vine sa ma dau cu capul de pereti, de nervi...dar nu o fac, inca mai sper. Speranta nu a abandonat niciodata pe nimeni, doar ca noi suntem suficient de prosti incat o abandonam pe ea... dar de data asta o sa fie putin diferit, vreau sa o tin langa mine... ea o sa fie noua mea calauza. Parca o si aud urland undeva in capul meu ... heiii, asculta-ma... cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai; si poate are dreptate ... au fost foarte multe clipe in care am fost fericit, in care am zambit si m-am bucurat de tot ceea ce era frumos, au fost clipe si momente care m-au ajutat sa ma remotivez ,am simtit atunci ca lumea imi apartine iar eu apartin lumii... dar acum sunt cu un pas in urma. Simt ca ceva imi lipseste; inauntrul meu ceva se zbate, se zvarcoleste si imi provoaca durere, dar durerea pe care o simt nu este altceva decat agonia unei clipe, unei clipe care a fost si nu mai este. Tot timpul am fost intr-o continua alergare, tot timpul nelinistit si curios parca sa aflu mai devreme decat trebuie ... ce rol am eu in lumea asta. Ma simt obosit de atata alergatura; la ce mi-a folosit sa alerg? Iti zic eu , nu mi-a folosit la nimic, iar poate data viitoare... ar fi mai bine sa "plec la timp". Nimic nu mai este cum a fost si imi este foarte greu sa accept asta. Probabil ca fericirea nu se afla in fericire, ci in drumul catre ea; dar acum neputinta ma ajunge din urma, ca o nemiloasa sentinta pe care singur mi-am dat-o, nimic nu ma mai sensibilizeaza si nimic nu ma mai face, nici macar sa imi ridic privirea din pamant...sunt cu un pas in urma celorlalti...)




---
(picture made by Alex Galmeanu / Violenta domestica)