(... as incepe aceasta postare cu una din cele mai impresionante marturisiri , din punctul meu de vedere , si anume , cea a lui Liviu Rebreanu si am sa aduc in discutie doar o parte din aceasta marturisire pe care daca sunteti curiosi o sa va las sa o descoperiti singuri ...
" Multi cred ca se lauda zicand: "Iata inima mea! Vi-o dau...n-am nevoie de dansa. Mie nu mi-e frica de chinurile geloziei, mie nu-mi pasa de tremurarile infrigurate ale iubirii! De un singur lucru ma feresc: sa nu fiu banal ! As vrea sa sufar, as vrea sa scrasnesc din dinti, sa-mi zmulg parul si sa adorm cu genele muiate in lacrimi ! Astfel, cel putin, as sti ca traiesc, as intelege poate, ce insemneaza a iubi. Dar zilele trec, vesnic aceleasi, sreabede si plictisitoare, si viata mea se scrge intocmai ca viata unei gaze netrebnice. Eu nu pot avea iubire; eu nu pot avea decat iubiri... Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc decat o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeuna, parca ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn."O, si eu credeam ca nu pot iubi, si eu imi inchipuiam ca vina nu este in mine, ci in ele, in femeile care nu merita sa fie iubite !
Astazi insa, stiu si inteleg ca iubirea este facuta pentru cei umili, ca cei mandri nu vor putea iubi niciodata. Cei mandri isi inchipuiesc ca nu au trebuinta de inima; ei nu vor decat sa cucereasca, mereu sa biruiasca; ei cred, in sfarsit, ca si in iubire succesul e tot. Dorintele lor poate se vor implini, poftele lor poate vor fi multumite, da....dar, vai, iubirea n-au s-o cunoasca niciodata. Caci iubirea cere supunere, o supunere oarba ca si credinta. In iubire n-ai sa fii convins niciodata. Tot ce nu e supunere si devotament nu e iubire. Trebuie sa traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea. Cei ambitiosi, cei mandri, cei obraznici si nerecunoscatori nu pot sti ce este iubirea si, asa, cei mai multi dintre noi de abia la varsta de cincizeci de ani incepem sa intelegem iubirea, atunci, deci, cand e prea tarziu...."
... stau ...citesc si iar recitesc ...imi vine in cap un fragment dintr-o piesa ...."Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata ..." Chiar oare trebuie sa "traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult... pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea..." ??? sau fiecare isi defineste si traieste iubirea asa cum vrea el ??? ... barierele de care ne lovim zi de zi sunt doar bariere mentale impuse de noi , sau impuse de parintii nostrii , si acceptate de noi , de-a lungul vietii... eu cred ca fericirea si iubirea sunt sentimente pe care ni-le producem singuri...le hranim in fiecare zi , le amplificam sau le diminuam dupa bunul plac ....dar ne bucuram prea putin de sadisfactiile pe care ni-le ofera. Cand eram mic vedeam iubirea altfel ... ma gandeam ca iubirea se intampla doar oamenilor mari , ma uitam in jurul meu si nu intelegeam de ce oameni care isi declarau ca se iubesc ...se cearta ! acum rezlizez ca iubirea pe langa visare si planuri , nopti nedormite si cuvinte aruncate fara sa le intelegi adevarata insemnatate ..... insemna mult mai mult , iubirea reuseste sa iti amplifice toate simturile spre un mod care cateodata devine incontrolabil...reuseste sa iti trezeasca in suflet atat sentimente pozitive cat si negative .... "iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarile ce ai dat sau nu altora... iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul" , NOI FACEM ASTA ! Sunt de parere ca nu trebuie sa invatam din experientele altora , nu trebuie sa cascam gura in stanga si in dreapta ca sa invatam sa iubim ....trebuie sa traim si sa invatam din esecurile si bucuriile noastre ... fiecare este liber sa iubesca in felul sau ,si sa reactioneze asa cum ii dicteaza constiinta ...sufletul si inima. Vreau sa cred ca dragostea ii face pe oameni sa se simta egali....! )
" Multi cred ca se lauda zicand: "Iata inima mea! Vi-o dau...n-am nevoie de dansa. Mie nu mi-e frica de chinurile geloziei, mie nu-mi pasa de tremurarile infrigurate ale iubirii! De un singur lucru ma feresc: sa nu fiu banal ! As vrea sa sufar, as vrea sa scrasnesc din dinti, sa-mi zmulg parul si sa adorm cu genele muiate in lacrimi ! Astfel, cel putin, as sti ca traiesc, as intelege poate, ce insemneaza a iubi. Dar zilele trec, vesnic aceleasi, sreabede si plictisitoare, si viata mea se scrge intocmai ca viata unei gaze netrebnice. Eu nu pot avea iubire; eu nu pot avea decat iubiri... Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc decat o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeuna, parca ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn."O, si eu credeam ca nu pot iubi, si eu imi inchipuiam ca vina nu este in mine, ci in ele, in femeile care nu merita sa fie iubite !
Astazi insa, stiu si inteleg ca iubirea este facuta pentru cei umili, ca cei mandri nu vor putea iubi niciodata. Cei mandri isi inchipuiesc ca nu au trebuinta de inima; ei nu vor decat sa cucereasca, mereu sa biruiasca; ei cred, in sfarsit, ca si in iubire succesul e tot. Dorintele lor poate se vor implini, poftele lor poate vor fi multumite, da....dar, vai, iubirea n-au s-o cunoasca niciodata. Caci iubirea cere supunere, o supunere oarba ca si credinta. In iubire n-ai sa fii convins niciodata. Tot ce nu e supunere si devotament nu e iubire. Trebuie sa traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea. Cei ambitiosi, cei mandri, cei obraznici si nerecunoscatori nu pot sti ce este iubirea si, asa, cei mai multi dintre noi de abia la varsta de cincizeci de ani incepem sa intelegem iubirea, atunci, deci, cand e prea tarziu...."
... stau ...citesc si iar recitesc ...imi vine in cap un fragment dintr-o piesa ...."Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata ..." Chiar oare trebuie sa "traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult... pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea..." ??? sau fiecare isi defineste si traieste iubirea asa cum vrea el ??? ... barierele de care ne lovim zi de zi sunt doar bariere mentale impuse de noi , sau impuse de parintii nostrii , si acceptate de noi , de-a lungul vietii... eu cred ca fericirea si iubirea sunt sentimente pe care ni-le producem singuri...le hranim in fiecare zi , le amplificam sau le diminuam dupa bunul plac ....dar ne bucuram prea putin de sadisfactiile pe care ni-le ofera. Cand eram mic vedeam iubirea altfel ... ma gandeam ca iubirea se intampla doar oamenilor mari , ma uitam in jurul meu si nu intelegeam de ce oameni care isi declarau ca se iubesc ...se cearta ! acum rezlizez ca iubirea pe langa visare si planuri , nopti nedormite si cuvinte aruncate fara sa le intelegi adevarata insemnatate ..... insemna mult mai mult , iubirea reuseste sa iti amplifice toate simturile spre un mod care cateodata devine incontrolabil...reuseste sa iti trezeasca in suflet atat sentimente pozitive cat si negative .... "iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarile ce ai dat sau nu altora... iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul" , NOI FACEM ASTA ! Sunt de parere ca nu trebuie sa invatam din experientele altora , nu trebuie sa cascam gura in stanga si in dreapta ca sa invatam sa iubim ....trebuie sa traim si sa invatam din esecurile si bucuriile noastre ... fiecare este liber sa iubesca in felul sau ,si sa reactioneze asa cum ii dicteaza constiinta ...sufletul si inima. Vreau sa cred ca dragostea ii face pe oameni sa se simta egali....! )
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu