pasiune sau viciu ....

(...imi place sa fotografiez , asta e pasiunea mea. Cum am descoperit-o? Greu de spus , cred ca mai mult ca sigur ea m-a descoperit pe mine. Pot spune ca e o chestie genetica , tatal meu , unchiul meu o aveau in sange si acum... acest deosebit dar, a ajuns si la mine. Daca am cauta in DEX sa vedem cum este definita pasiunea am gasi ca ea este "starea afectiva si intelectuala, deosebit de intensa si stabila manifestata ca o tendinta care polarizeaza procesele psihice ale omului , determinandu-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenta actiunii lor", cam complicat nu? ... dar ce reprezinta ea cu adevarat pentru noi, ce rol joaca ea in procesul nostru de maturizare? In ceea ce ma priveste , exact cum am precizat mai sus , desi a existat probabil in mine de la nastere ,ea a decis sa apara odata cu intrarea mea in lumea oamenilor mari, in lumea problemelor fara rezolvare si in lumea nevoilor nesatisfacute... Neputinta momentana , de a schimba acest sistem, mi-a aprins in suflet o dorinta puternica de a ma rupe, intr-un fel, de ceea ce vad si fac in fiecare zi si pornind de la ideea ca "omul nu poate descoperii noi oceane , cata vreme nu are curajul de a pierde din vedere tarmul" , m-am apucat sa imi cultiv si sa imi cresc aceasta pasiune. Habar nu aveam cat de multe lucruri le consideram imposibile inainte de a le realiza. Sunt la inceput dar merg pe principiul ca orice talent nativ fara munca asidua nu reprezinta mare lucru si sunt increzator in puterile mele; numai omul condus de pasiune si talent este in stare sa faca lucruri imposibile. DAR SIMT CA O SA REUSESC SI MUNCESC PENTRU ASTA! Pe langa linistea interioara, aceasta pasiune mi-a adus numai bucurii, m-a scos din banal ... mi-a adus mai aproape posibilitatea , de a vizita locuri pe care nu credeam ca o sa le vad vreodata; m-a facut sa descopar sau sa redescopar oameni minunati, oameni care impart aceeasi pasiune , sau care au propria lor pasiune. Nu conteaza ce pasiune ai, toti suntem la fel , toti "vorbim aceeasi limba". Toti cei care sunt, sau ati fost langa mine si care direct sau indirect m-ati ascultat, incurajat si m-ati inspirat, vreau sa stiti ca fara voi drumul ar fi fost mult mai greu si mult mai anevoios... VA MULTUMESC! O pasiune nu are nevoie de motivari, ea nu cere sa fie intodeauna inteleasa si explicabila... ea incepe acolo unde nu mai este nimic de explicat, sfarsind abia cand se simte din nou nevoia de lamuriri , iar daca nu respecti acest lucru , pasiune ta, devine VICIU si in loc sa te bucuri tu de ea ... se bucura ea de tine! Te consuma si te face propriul ei sclav. Nu vreau sa fac niciodata ceva ce nu ma multumeste pe mine ca om , nu sa fac niciodata ceva, doar pentru ca altora le place, desi as putea sa ma justific usor. Orice viciu e o scuza sau pretext cand n-ai scuza....dar nu , nu vreau sa fac asta ! Eu cred ca in fiecare dintre noi exista o pasiune si un talent, trebuie doar sa avem rabdarea sa le descoperim. Dintre toate lucrurile frumoase de pe pamant, unii oameni au ales viciile pentru a fi fericiti ... eu am ales PASIUNEA! TU CE AI ALES? )