...copilul din tine

(... daca ar putea cineva vreodata, sa imi indeplineasca vreo dorinta , cred ca asta i-as cere... sa fiu iar copil, sa ma bucur inca odata de copilarie. Desi stiu ca fizic, nu o sa mai pot fi vreodata copil, psihic consider ca inca sunt... Unii ar putea rade, si mi-ar da dreptate imediat ce ar citi aceasta afirmatie, dar o spun cu mana pe inima ca asa este : SUNT INCA UN COPIL! Inauntru fiecarui om matur , este un copil, dar depinde de fiecare, cat de mult lasa sa se vada acest lucru. Copilaria, o sa trezeasca intodeauna in sufletul meu un sentiment de melancolie , este lumea in care aveam suficienta imaginatie dar neputinta de a face ceva; iar acum este exact invers , am puterea... dar imi lipseste imaginatia. Este locul unde unde ratiunea dispare... "In copilarie iti doresti totul, in tinerete si la maturitate, doar anumite lucruri, iar la batranete...nimic", asa se fie oare? Daca stau sa ma gandesc chiar asa este, cu cat ne indepartam mai mult de copilarie pierdem senzatia de... MIRARE! Nu mai parem surprinsi de nimic. Avem impresia ca stim totul si ca putem lua cele mai bune decizii pentru noi, dar oare chiar asa este? Stiu ca nu toti am avut copilaria pe care ne-am dorit-o si ca acum suntem defapt o reflexie ciudata a "eu-lui" de atunci, dar daca accepti ca ai ramas copil in sufletul tau, poti sa iti reconstruiesti copilaria, poti sa iti aduci si sa iti daruiesti bucuriile de care nu ai avut parte atunci. Rasfata-te si daruieste-ti ceea ce iti doresti! Copilaria este o lume aparte, pentru unii este o lume ciudata, fantastica, ireala dar pentru cei ce fac parte din ea, dimpotriva, este o lume reala si plina de armonie. Omul trebuie sa se bucure toata viata de copilarie. Cum?!? Revin cu ideea ca in sufletul fiecarui om matur este ascuns un copil, dar stau si ma gandesc ca sunt unii oameni care din cauza grijilor cotidiene sau a altor probleme , nu reusesc sa mai acorde atentie acestui lucru si treptat incep sa elimine aceasta parte din sufletul lui; "NIMENI NU MAI VREA SA SE JOACE!" Daca noi ca oameni ne consideram infranti, si nu mai putem face nimic pentru noi intervine Dumnezeu; omul trebuie sa traiasca o copilarie continua; cand nu te mai consideri copil... poti sa te consideri ca si inexistent. Dumnezeu aseaza lucrurile asa fel incat cand esti mic... sa te bucuri prima data de copilarie, cand esti suficient de matur si iti intemeiezi o famile... apar si copii si astfel, copilaria nu se pierde si se continua prin ochii copilului tau, care este o parte din tine, si traiesti, astfel, alaturi de el a doua copilarie; iar la batranete cand desi se zice ca nu iti mai doresti nimic, dorinta de a fi copil reapare... si se retraieste prin ochii nepotilor. Totul tine insa... de noi, si dupa cum stiti : "Dumnezeu iti da! Dar nu iti baga in traista! Trebuie doar sa iti doresti sa fii mereu copil! Copilaria nu este un paradis pierdut, este doar un paradis pe care unii vor sa il piarda, eu am ales sa il pastrez si sa ma bucur in fiecare zi de el, pentru ca un copil poate oricand sa invete un adult trei lucruri: CUM SA FIE MULTUMIT FARA MOTIV! CUM SA NU STEA LOCULUI NICIODATA! si CUM SA CEARA, CU INSISTENTA SI SA CAPETE CEEA CE ISI DORESTE ! Copilul din tine poate face lume din jurul nostru mai buna, nu il lasa sa dispara !...)