bizar

(... ce incepe se si termina. BIZAR! Nu stiu ce legatura are cu starea mea de acum dar simteam nevoia sa va zic: TOTUL PARE BIZAR! Cred ca stiti sau va puteti imagina reactia de la final a persoanelor care asista la caderea ultimei piese dintr-un joc de domino. Extaz, bucurie dar si un fel de dezamagire, ce a fost frumos s-a terminat. Atata munca pentru totusi poate prea putina bucurie. Care este realitatea? In nici un caz REALITATEA TV! Acum inteleg de ce am rezistat 3 ani fara televizor... ["Dimineata, iar ....sunt la serviciu, incerc sa raman treaz...nici nu am apucat sa imi beau cafeaua pe ziua de azi. Este de munca! Ma bucur! E ciudat cum in vremurile astea de criza sa ajungem sa ne bucuram ca avem ce sa muncim. De fapt nu am nici un chef, pe cine incerc eu sa mint...."] Intodeauna ma gandesc ce impact ar putea avea deciziile mele si reactiile mele pentru lumea din jurul meu, dar mai ales pentru mine. Jocul inca nu a inceput, si eu totusi indraznesc sa ma intreb.... oare vor cadea toate piesele? Lumea intra sau iese, tipa sau vorbeste incet, este treaza sau doarme, respira sau aude, vede sau simte, mereu intr-o continua miscare.... STOP! NU VA MAI SUPORT! ["Ma ridic dupa scaun si incerc sa pornesc o discutie cu colegii mei, se pare ca nu e cea mai buna zi... a reusit altcineva sa imi fure berea, ce bere ??? Nu ai vazut ca cine il face pe sef sa rada primeste o bere... CEA MAI STUPIDA RECLAMA. Ma retrag la birou, respir adanc, mai sunt doar trei ore."] Nu mai suport nimic! Realitatea se deformeaza cu cat te uiti mai mult la ea. Pai ...si cam unde ai vrea sa ma uit? In ....sus! Imbraca formele pe care noi insine le dorim, practic ne manipulam singuri. Imi vine in cap un vers "Realitatea se deformeaza, simti ca iti plesneste capul / Ai grija cate grame bagi ... ca te duci dracu..." Chiar? Nimic... Cati au oare indrazneala de a o lua de la capat, a construi un nou joc si cati se complac in a fi spectatori la jocurile altora? ["Tocmai ce am mancat, pfff ma simt super, acum as dormi vreo doua ore. Acum am impresia ca si glumele sunt mai reusite, sa fie oare ca am somacul plin? Incepe sa imi placa ceea ce fac si se pare ca incep sa o fac din ce in ce mai bine. In doua ore sunt acasa...RELAX TIME!"] Incep sa imi construiesc jocul, un joc nou. Un joc mult mai simplu. Imi adun incet piesele! Ce o sa iasa sau, ce nu o sa iasa? Ce o sa se intample la final? Daca o sa fie bucurie sau dezamagire cum o sa reactionez!?!...Actiunea a inceput astept reactiunea! ["Am plecat acasa... in sfarsit!"] .... )








----