numai 6's norocoase!

(...eu ma consider o persoana norocoasa, dar oare sunt atat de norocos incat sa castig potul cel mare la 6/49? POATE CA DA, POATE CA NU! Se zice ca oamenii slabi cred in noroc, cei puternici in cauza si efect, dar mai conteaza oare, cand este vorba de atatia bani? Daca nu stiai potul a ajuns la 11,5 milioane de euro! Asa da, se mai merita sa joci! Febra castigului a cuprins pe toata lumea, oricine se viseaza, mai ales acum pe timp de criza , milionar in euro. OARE CE AI PUTEA FACE CU 11,5 MILIOANE DE EURO? Grea intrebare, nuh? Cred ca majoritatea ar raspunde:"...sa ma vad eu cu banii in mana si pe urma stiu ce sa fac cu ei...". Poate ca asa este! Merita sa incerici! Oricum loteria este si va ramane un joc in care totul depinde de noroc. Scheme peste scheme, netul e plin de tot felul de generatoare de numere, pentru ce? Crezi ca iti da tie cineva combinatia norocoasa de numere ? Trecand peste faptul ca, se aude, cum ca loteria insala oamenii, si ca bugetul loteriei, ar avea câştiguri de sute de mii de euro din banalele dobânzi bancare, calculate pur şi simplu la o rată publică; amuzant este că, sambata si duminica o mullţime de români se vor înghionti la sucursalele loto, pentru plăcerea de a spera si de a visa la premiul cel mare, placere pe care, până la urmă, nu ţi-o poate lua nimeni, cel puţin până duminică seara.... Adevarul ca, numai daca joci la loto, poti sa pierzi; iar din pacate norocul este prea putin si lume prea multa! Cred ca saptamana asta ma duc si eu sa joc o varianta simpla, nici nu mai stiu cat este 5-6 lei, pana la urma urmei imi rup de la gura o sticla de cola si imi incerc si eu norocul! Doar nu o fi dracul atat de negru! O sa merg pe principiul ca la barza chioara ii face Dumnezeu cuib, si poate cine stie... data viitoare o sa postez din una din calatoriile mele prin lume! Ce bine este sa ai bani! Oricum daca, ai apucat pe un drum si ti-ai rupt un picior, nu regreta ca n-ai apucat pe un altul, caci nu stii daca nu cumva ti-le rupeai pe amandoua! Risti sau nu, e alegerea ta! BAFTA LA TOATA LUMEA!...)

stii sa faci glume?

(picture made by DeLone)

(...de ce stai serios cand citesti aceasta postare? Stiu de ce! Iti place sa fii serios, ai impresia ca daca esti serios vei fi mai usor luat in considerare decat daca esti vesel si pus pe glume; pana la urma urmei cine are nevoie de un mascarici? Poate eu, poate tu! Intamplator socializand cu diversi oameni observi ca unii, au mai mare tendinta de a fi amuzanti si mai predispusi la glume decat altii, am auzit pana si expresia:"nu stiu frate, dar mie nu imi ies glumele.." Pana la urma ce este o gluma buna? O gluma la care a ras lumea, sau o gluma pe care ti-a facut tie placere sa o spui? Eu cred ca amandoua. Daca tie nu iti face placere sa spui o gluma si o faci, doar asa de dragul de a te remarca in grupul unde esti, te rog nu o face. O sa iasa penibil! Consider ca lumea din jurul nostru, inclusiv noi, avem nevoie sa fim inconjurati de oameni care se pricep sa ne binedispuna si sa ne faca sa zambim. Zambetul este ca stergatorul de parbriz, nu opreste ploaia dar iti permite sa iti vezi de drum! Dar ce se intampla cand tu esti subiect de glume? Cred ca fiecare dintre noi a fost cel putin odata in viata subiect de glume. Chiar acum cand postam, vorbeam cu o prietena care nu a ezitat sa faca o gluma pe spinarea mea. Nu i-am zis nimic, am ras impreuna, ea a crezut ca e amuzanta si uite asa... ca sa poti face fata glumelor, facute pe spinarea ta trebuie sa detii un secret sau o calitate: TREBUIE SA FII "DIPLOMAT"! Eu cred ca aceasta arta a diplomatiei se dezvolta si odata cu capacitatea ta ca om de a "rade de tine" si de a povesti intamplarile tale mai putin fericite, gafele si situatiile jenante. TU esti in stare sa faci asta? Oameni si oameni... Daca vrei sa faci o gluma despre cineva mai intai asigura-te ca persoana respectiva iti permite si nu uita cand sa te opresti! Exista tendinta oamenilor de a se supara atunci cand din diferite cauze, mai mici sau mai mari aduci in discutie acea intamplare sau acea situatie in care ei au fost implicati. Oricum direct proportionala cu supararea lor este si intensitatea glumei. Daca faci glume din rautate sau din "gresala", nu sarii calul, pentru ca data viitoare poate esti chiar tu subiect de glume si s-ar putea sa nu iti placa! Oricum cert este faptul ca nu oricine poate face glume, sau mai bine zis, nu oricine poate face glume bune! Aduna langa tine oameni care se pricep sa te binedispuna. Nevoia unui om de a zambii exista si o sa existe mereu, daca iti pasa de cei din jurul tau si te pricepi sa aduci zambetul pe fetele lor, nu ezita... fa o gluma, cate odata chiar este nevoie de ea! Iar daca totusi nu te pricepi sa faci glume, macar: "Ajuta copii din Africa! Trimite-le o poza cu tine! Daca nu au ce manca, macar au de ce rade! Poti salva vieti! RASUL INGRASA!"...)

tu de azi, sau tu de maine?

(... te consideri o persoana cu complexe? ce fel de complexe? de unde provin aceste complexe... Exista complexele fizice si compexe de inferioritate. Aceste complexe sunt alimentate de sentimentul de neincredere in fortele proprii care se formeaza de obicei din copilarie. De ce oare avem impresia ca cel de langa noi este mai bun ca noi? Cand trebuia sa faci ceva, sa te duci la un interviu, un test de cate ori nu ti-ai zis in gand , "nu are rost, oricum e altul mai bun..". Ma intreb oare care sa fie leacul cel mai bun in cazul complexelor? Sa acceptam situatia din a carei cauza suntem nemultumiti sau sa incercam sa o schimbam? Tu ce crezi? Oricum majoritatea complexelor apar din cauza faptului ca societatea a creat un model pt frumusete, bunatate, succes etc. iar noi incercam sa ne incadram in acele tipare care ne-au fost prezentate ca fiind perfecte. Aceste asa-zise tipare plac tuturor si impresioneaza. Noi vrem de fapt sa placem celorlalti! Asta e ideea ! In fond, complexele cred eu, vin din lipsa increderii in noi insine ca am putea sa fim placuti, admirati, urmati. Asa ca remediul in cazul lor ar fi in primul rand sa incepem sa credem mai mult in noi, sa ne iubim mai mult, asa cum suntem noi. Nu conteaza cum arati sau cum te comporti, daca esti slab sau gras, inalt sau scund, blond sau brunet sau cine stie cum te mai consideri tu, accepta realitatea si fii multumit de ea; SE POATE SI MAI RAU! Cineva spune ca numai geniile sau prostii au complexe, acum noi trebuie sa alegem din care categorie vrem sa facem parte. Si daca consideram ca nu facem parte din nici o categorie atunci e simplu si firesc, nu avem complexe si cred ca asa si trebuie. Complexele iti distrug personalitatea si te fac complet nefericit. Alegerile pe care le facem ne apartin si sintem ceea ce sintem... in urma alegerilor noastre! Alege sa fii tu, si nu te mai compara cu "persoana de langa tine", compara-te maine cu ce ai fost tu azi si numai atunci o sa vezi adevarata ta valoare!...)

te consideri sarac sau te consideri bogat?

( ...nu-i o rusine sa fii sarac, dar este teribil de neplacut, dar asta nu poate impiedica un om sa fie liber si fericit; saracia sau bogatia nu sunt direct proportionale cu fericirea."In fatza unei adevarate fericiri bogatiile pretuiesc cat umbra unui fum", dar in ziua de azi fara bani este foarte greu. Fiecare cauta sa aibe cati mai multi bani; banii pana la urma urmei, indiferent daca sunt multi sau putini, ofera o liniste interioara si un confort psihic. Cand te consideri sarac, si cand te consideri bogat? Eu cred ca si saracia si bogatia pot fi privite din mai multe unghiuri, si se clasifica dupa niste criterii pe care nu noi le stabilim. Nu este sarac cel care are putin, este sarac cel care isi doreste prea mult. Peste tot, indiferent de tara exista saraci si bogati, dar pentru unii a avea unde sa locuiesti, a avea o masina, oricat de veche, si un frigider aproape plin inseamna sa fii sarac. Dar cati dintre noi au aceste lucruri? Peste tot vezi oameni care cersesc, care stau cu pancarde de gat pe care sunt scrise tot felul de mesaje: "mor de foame", "nu am ce sa mananc", "nu am unde sa dorm"; dar stau si ma gandesc: un om caruia ii este cu adevarat foame, mai are timp sa stea cu pancarda de gat si sa se uite lung dupa oamenii care trec pe langa el, sau se apuca sa faca ceva in privinta asta? Este trist dar aici apare alta situatie cu care omenirea se confrunta:SARACIA PSIHICA! Saracia psihica, adica intr-un cuvant mai putin prietenos dar mai familiar noua, PROSTIA, este direct proportionala cu saracia fizica.Nu am, dar nici nu fac ceva ca sa am! PERFECT! Daca stai sa te gandesti un pic o sa observi ca bogatia fizica este direct proportionala cu munca depusa! Indiferent prin ce metoda, si nu judec pe nimeni, poti face bani atata timp cat iti dai interesul. In ziua de azi sunt foarte multe metode de a face bani, insa depinde doar de tine cat de mult esti dispus sa te sacrifici. NU TE ASTEPTA SA CASTIGI LA LOTO, DACA NU ITI CUMPERI BILET! [MORALA: munceste si fa atatia bani, cat sa fii tu fericit; pentru ca "nimeni nu o sa reuseasca sa faca vreodata, suficienti bani incat sa isi cumprere tineretea inapoi"] Daca o sa fii preocupat de cheltuirea lor pe lucruri care iti bucura sufletul si mai putin pe lucruri care iti bucura trupul, atunci o sa fii mai fericit, iar numarul lor nu o sa mai conteze...parere pur personala; Banii nemunciti se duc la fel de repede cum vin, si stii si tu asta! Nu te astepta pice norocul pe tine , pentru ca atunci cand o sa vina s-ar putea sa fie prea tarziu si nu o sa poti sa te bucuri de adevarata lui valoare! Concentreaza-te asupra a ceea ce stii sa faci, si fii increzator in puterile tale! Cunostintele pe care le detii si munca depusa o sa iti aduca cu timpul si banii la care visezi acum! )

...copilul din tine

(... daca ar putea cineva vreodata, sa imi indeplineasca vreo dorinta , cred ca asta i-as cere... sa fiu iar copil, sa ma bucur inca odata de copilarie. Desi stiu ca fizic, nu o sa mai pot fi vreodata copil, psihic consider ca inca sunt... Unii ar putea rade, si mi-ar da dreptate imediat ce ar citi aceasta afirmatie, dar o spun cu mana pe inima ca asa este : SUNT INCA UN COPIL! Inauntru fiecarui om matur , este un copil, dar depinde de fiecare, cat de mult lasa sa se vada acest lucru. Copilaria, o sa trezeasca intodeauna in sufletul meu un sentiment de melancolie , este lumea in care aveam suficienta imaginatie dar neputinta de a face ceva; iar acum este exact invers , am puterea... dar imi lipseste imaginatia. Este locul unde unde ratiunea dispare... "In copilarie iti doresti totul, in tinerete si la maturitate, doar anumite lucruri, iar la batranete...nimic", asa se fie oare? Daca stau sa ma gandesc chiar asa este, cu cat ne indepartam mai mult de copilarie pierdem senzatia de... MIRARE! Nu mai parem surprinsi de nimic. Avem impresia ca stim totul si ca putem lua cele mai bune decizii pentru noi, dar oare chiar asa este? Stiu ca nu toti am avut copilaria pe care ne-am dorit-o si ca acum suntem defapt o reflexie ciudata a "eu-lui" de atunci, dar daca accepti ca ai ramas copil in sufletul tau, poti sa iti reconstruiesti copilaria, poti sa iti aduci si sa iti daruiesti bucuriile de care nu ai avut parte atunci. Rasfata-te si daruieste-ti ceea ce iti doresti! Copilaria este o lume aparte, pentru unii este o lume ciudata, fantastica, ireala dar pentru cei ce fac parte din ea, dimpotriva, este o lume reala si plina de armonie. Omul trebuie sa se bucure toata viata de copilarie. Cum?!? Revin cu ideea ca in sufletul fiecarui om matur este ascuns un copil, dar stau si ma gandesc ca sunt unii oameni care din cauza grijilor cotidiene sau a altor probleme , nu reusesc sa mai acorde atentie acestui lucru si treptat incep sa elimine aceasta parte din sufletul lui; "NIMENI NU MAI VREA SA SE JOACE!" Daca noi ca oameni ne consideram infranti, si nu mai putem face nimic pentru noi intervine Dumnezeu; omul trebuie sa traiasca o copilarie continua; cand nu te mai consideri copil... poti sa te consideri ca si inexistent. Dumnezeu aseaza lucrurile asa fel incat cand esti mic... sa te bucuri prima data de copilarie, cand esti suficient de matur si iti intemeiezi o famile... apar si copii si astfel, copilaria nu se pierde si se continua prin ochii copilului tau, care este o parte din tine, si traiesti, astfel, alaturi de el a doua copilarie; iar la batranete cand desi se zice ca nu iti mai doresti nimic, dorinta de a fi copil reapare... si se retraieste prin ochii nepotilor. Totul tine insa... de noi, si dupa cum stiti : "Dumnezeu iti da! Dar nu iti baga in traista! Trebuie doar sa iti doresti sa fii mereu copil! Copilaria nu este un paradis pierdut, este doar un paradis pe care unii vor sa il piarda, eu am ales sa il pastrez si sa ma bucur in fiecare zi de el, pentru ca un copil poate oricand sa invete un adult trei lucruri: CUM SA FIE MULTUMIT FARA MOTIV! CUM SA NU STEA LOCULUI NICIODATA! si CUM SA CEARA, CU INSISTENTA SI SA CAPETE CEEA CE ISI DORESTE ! Copilul din tine poate face lume din jurul nostru mai buna, nu il lasa sa dispara !...)

pasiune sau viciu ....

(...imi place sa fotografiez , asta e pasiunea mea. Cum am descoperit-o? Greu de spus , cred ca mai mult ca sigur ea m-a descoperit pe mine. Pot spune ca e o chestie genetica , tatal meu , unchiul meu o aveau in sange si acum... acest deosebit dar, a ajuns si la mine. Daca am cauta in DEX sa vedem cum este definita pasiunea am gasi ca ea este "starea afectiva si intelectuala, deosebit de intensa si stabila manifestata ca o tendinta care polarizeaza procesele psihice ale omului , determinandu-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenta actiunii lor", cam complicat nu? ... dar ce reprezinta ea cu adevarat pentru noi, ce rol joaca ea in procesul nostru de maturizare? In ceea ce ma priveste , exact cum am precizat mai sus , desi a existat probabil in mine de la nastere ,ea a decis sa apara odata cu intrarea mea in lumea oamenilor mari, in lumea problemelor fara rezolvare si in lumea nevoilor nesatisfacute... Neputinta momentana , de a schimba acest sistem, mi-a aprins in suflet o dorinta puternica de a ma rupe, intr-un fel, de ceea ce vad si fac in fiecare zi si pornind de la ideea ca "omul nu poate descoperii noi oceane , cata vreme nu are curajul de a pierde din vedere tarmul" , m-am apucat sa imi cultiv si sa imi cresc aceasta pasiune. Habar nu aveam cat de multe lucruri le consideram imposibile inainte de a le realiza. Sunt la inceput dar merg pe principiul ca orice talent nativ fara munca asidua nu reprezinta mare lucru si sunt increzator in puterile mele; numai omul condus de pasiune si talent este in stare sa faca lucruri imposibile. DAR SIMT CA O SA REUSESC SI MUNCESC PENTRU ASTA! Pe langa linistea interioara, aceasta pasiune mi-a adus numai bucurii, m-a scos din banal ... mi-a adus mai aproape posibilitatea , de a vizita locuri pe care nu credeam ca o sa le vad vreodata; m-a facut sa descopar sau sa redescopar oameni minunati, oameni care impart aceeasi pasiune , sau care au propria lor pasiune. Nu conteaza ce pasiune ai, toti suntem la fel , toti "vorbim aceeasi limba". Toti cei care sunt, sau ati fost langa mine si care direct sau indirect m-ati ascultat, incurajat si m-ati inspirat, vreau sa stiti ca fara voi drumul ar fi fost mult mai greu si mult mai anevoios... VA MULTUMESC! O pasiune nu are nevoie de motivari, ea nu cere sa fie intodeauna inteleasa si explicabila... ea incepe acolo unde nu mai este nimic de explicat, sfarsind abia cand se simte din nou nevoia de lamuriri , iar daca nu respecti acest lucru , pasiune ta, devine VICIU si in loc sa te bucuri tu de ea ... se bucura ea de tine! Te consuma si te face propriul ei sclav. Nu vreau sa fac niciodata ceva ce nu ma multumeste pe mine ca om , nu sa fac niciodata ceva, doar pentru ca altora le place, desi as putea sa ma justific usor. Orice viciu e o scuza sau pretext cand n-ai scuza....dar nu , nu vreau sa fac asta ! Eu cred ca in fiecare dintre noi exista o pasiune si un talent, trebuie doar sa avem rabdarea sa le descoperim. Dintre toate lucrurile frumoase de pe pamant, unii oameni au ales viciile pentru a fi fericiti ... eu am ales PASIUNEA! TU CE AI ALES? )

pe unde ai mai fost ?

(... Eu calatoresc! TU? Ai putea spune: Asa si? Dar gandeste-te ca esti in aceeasi "oala" cu alte sute de mii de oameni , care asteapta sa li-se intample ceva ... si nu fac nimic! NU VREAU SA TE CRITIC , VREAU DOAR SA ITI DESCHID OCHII! De ce fac asta? Pur si simplu ... vreau sa intiparesc in capul si in sufletul oamenilor dorinta de a calatorii. Daca te intreb ceva , imi poti raspunde sincer?!? Imi poti spune te rog , de cand nu ai mai iesit din casa? Daca raspunsul este : "de ceva timp..", atunci este trist dar nu si iremediabil! Sunt optimist si cred ca te poti schimba, iar eu .... te pot ajuta! Cineva imi spunea :"Calatorului ii sta bine cu ... drumul!", si simt ca ma regasesc in aceasta zicala. Vreau sa experimentez locuri noi, si cred ca si tu vrei asta, sa cunosc oameni, obiceiuri, zone si traditii noi...dar pot spune insa ca adevarata clatorie a cunoasterii, nu consta in cautarea de noi tinuturi ci in a avea ochi noi... si asta am decis sa fac. Mi-am adus aminte cum, desi sunt in Bucuresti de aproape 8 ani, cu rusine in suflet pot declara ca sunt inca locuri in care nu am reusit sa ajung. Si daca spui , ca Bucurestiul nu este un loc interesant care trebuie vizitat, tin sa te contrazic! Desigur , ca fiecare este satul de orasul in care sta, dar crede-ma habar nu ai ce se poate intampla in jurul tau, cand "TU LIPSESTI !" Daca ti-ai dat seama despre ce vorbesc eu acum, atunci primul pas a fost facut , recunoasterea greselii! ... acum urmeaza pasul doi : explorarea! Orice calatorie indiferent cat este ea de lunga sau de scurta ...incepe intodeauna cu ... un pas! Eu am stat si "AM CALATORIT IN JURUL MEU", mi-am imaginat si mi-am planificat ce vreau sa fac , si uite asa cu bucurie in suflet pot spune ca lucrurile au inceput sa se miste , incet , dar sigur...pentru ca lucrul inceput , este pe jumatate facut! POTI FACE SI TU ASTA! Oricum sta in natura ta , dorinta de a descoperii , nu are rost sa iti inlaturi aceasta dorinta si sa te limitezi la ceea ce vezi doar din intamplare sau si mai rau ... la ceea ce vezi in fiecare zi: MUNCA SI CASA! Daca ai facut deja lucrul asta si te-ai limitat , pot spune ca tu ai pierdut. Frumusetea lumii nu asteapta pe nimeni , dar nici nu iti limiteaza accesul. SUCCESUL , in general... incepe cu succesul individual , si este un castig atat pentru noi cat si pentru cei din jurul nostru. Nu iti fie frica sa descoperi chestii noi , odata cu fiecare descoperire o sa vezi ca te simti tot mai stapan pe tine ... o sa dobandesti , treptat, INFORMATIA, iar cine detine in ziua de azi informatia ... DETINE PUTEREA! Stiu ca ai puterea sa te schimbi , ai puterea sa evoluezi , iar daca citesti aceasta postare inseamna ca esti cu un pas mai aproape , de ceea ce iti doresti de fapt! Ce este o călătorie dacă nu o încercare de a vedea cum, în alte condiţii, sufletul nostru rămâne acelaşi? Astept cu interes sa imi spui pe unde ai mai fost si ce ai mai facut , iar ca drept rasplata iti dau si tie din informatia pe care o detin eu, viziteaza http://free-creativity.blogspot.com, si pregateste-ti valiza, nu se stie niciodata unde poti ajunge! NE VEDEM ACOLO! ... )

phoenix ...

( ... si daca ma intrebi ce vreau de la viata , o sa iti raspund ca VREAU SA FIE BINE PENTRU TOATA LUMEA!!! Poti considera ca sunt ipocrit si ca ma prefac, e problema ta... insa vreau sa stii ca am crescut de mic cu o vorba intiparita in minte ..."o sa iti fie bine , atata timp cat oamenilor de langa tine le este bine ...", cand oamenii de langa tine sufera sau se bucura dintr-un anumit motiv, ti-se induce automat si tie aceeasi stare, si invers... cand tu esti vesel sau trist reusesti sa induci starea pe care o ai oamenilor din jurul tau. In ultima perioada am avut numai stari ciudate, am traversat poate cea mai proasta perioada a mea, si am reusit sa dezamagesc pe majoritatea persoanelor din jurul meu fie ca era vorba de familie, prieteni sau chiar prietena.... si ne stiind ce se intampla cu mine, m-am panicat! Nu intelegeam ce se intampla, eram abatut si distras de la tot ce se intampla in jurul meu. M-am gandit ca este doar o stare trecatoare, ca este doar o zi mai proasta, dar nu era asa. Ceva ma afecta si nu puteam sa imi dau seama ce! Desi stiu ca e prea tarziu.... am reusit sa imi dau seama de unde provin toate aceste stari din interiorul meu si mi-am dat seama ca, am incercat prea mult sa empatizez cu starile oamenilor de langa mine, sa le absorb si sa le fac ale mele ... incat uitam sa imi creez si sa imi traiesc propriile mele stari. Desi "fiecare om este un mister si o taina" , daca am putea sa ramanem cumva constanti si motivati spre evolutie in ceea ce facem ... ar fi perfect. Poate nu sunt suficient de matur, si nici nu ma consider, poate nu sunt trecut prin adevaratele incercari ale vietii, dar pot spune ca nu sunt si nu voi fi nicodata un las, nu o sa fug de provocari sau de incercari! Imi place sa fiu mereu motivat si sa in concentrez aceasta energie spre constructiv, pentru ca ... un om cu adevarat inteligent, nu foloseste doar inteligenta lui ...ci si inteligenta altora, iar secretul succesului consta in abilitatea de a trece de la o gresala la alta fara sa-ti pierzi entuziasmul. Am gresit mult pana acum, recunosc, nu am avut ambitie si nici dorinta pentru ca mi-a fost frica de esec. Cel mai mare obstacol în calea succesului este si o sa ramana ..... frica de esec! Toate greselile pe care le-am facut pana acum, nu au facut altceva decat sa imi starneasca o stare de ciuda, un sentiment de frustrare si de vinovatie ... o rupere totala de realitate si de ceea ce era mai important si mai de pret pentru mine. "Experienta este un lucru minunat: iti permite sa recunosti o greseala atunci cand o repeti !" , nu insa sa si o EVITI! Nu mai este timp de rememorat greselile , nu este timp de remuscari. Am invatat in in ultima perioada, ce nu am reusit sa invata in toti acesti ani in care am fost mai mult spectator decat participant ,la propria mea viata . AM INVATAT CA TREBUIE SA IMI ORGANIZEZ TIMPUL SI VIATA! Sunt motivat si vreau sa o iau de la capat, sa fac ceva cu viata mea , o sa invat sa iubesc iar oamenii si o sa incep cu mine! Mi-am dat seama ca durerea pe langa sentimentul de neliniste, pe care ti-l confera ... iti creaza insa si o stare de inspiratie, si paradoxal tot ea este cea care te face sa te simti viu, te face sa simti ca ai sentimente si te face sa rusesti sa renasti din propria cenusa ... si aici incepe o calatorie la care am platit deja pretul biletului... a fost un pret foarte dureros, dar vreau ca la final sa pot spune ca a meritat cu adevarat.... VREAU CA LA FINALUL CALATORIEI, PRIN SIMPLA MEA PREZENTA SI PRIN STAREA MEA DE SPIRIT, SA FAC CE NU AM PUTUT FACE PANA ACUM.... SA ADUC BUCURIA IN OCHII SI IN SUFLETELE OAMENILOR DE LANGA MINE! )

...calatorie placuta !

(... ce este si ce reprezinta TIMPUL pentru TINE ? Pentru mine "timpul" este si ramane cea mai mare enigma si ea mai mare creatie .... pe care poate sa o aibe omenirea. Desi a fost "inventat de oameni" "timpul" a fost definit cu un scop si acela de a face .....ca lucrurile , daca pot spune asa , să nu se întâmple toate deodată. In functie de sentimentele pe care le detinem , avem si impresia ca timpul trece mai greu sau mai repede, insa totul este doar in imaginatia si in capul nostru. "TIMPUL NU SE MASOARA DECAT DUPA SENTIMENTELE CARE IL STRABAT !" Daca nu ai sentimente ... nu poti sa definesti "timpul" ! Indiferent de situatie de loc sau de persoane ... cand ne simtim bine , ne dorim sa putem opri "timpul" .Tendinta oamenilor de a controla timpul nu apare insa numai in momentele in care ne simtim bine , ba din contra si atunci cand suntem suparati , abatuti sau amagiti ...ne dorim si speram ca timpul sa capete diferite forme . Personal , daca stau sa ma gandesc exista nenumarate dati cand mi-am dorit sa fac acest lucru , ba chiar mi-am imaginat ca acest lucru se intampla... ca pot opri "timpul" , fie ca era din cauza unui parfum de floare , fie ca era din cauza unui nor frumos pe cer, fie ca imi doream sa pastrez zambetul unei fete .... dar trezit la realitate mi-am dat seama ca nu poti face asta , nu cu ceva ce nu exista ... "timpul" nu exista! Pentru a putea supravietui printre oameni ...trebuie sa ma prefac ca si pentru mine exista acest "TIMP" .... dar pefer sa ma gandesc la ceva sau cineva fara sa raportez totul la nivel de timp , ci la nivel de intensitate ...durata dupa parerea mea este irelevanta. Pentru ca imaginatia omului este cea mai puternica arma pe care o are ....timpul trebuia definit , s-a impartit in ani , luni , saptamani , zile , ore , minute , secunde ...etc. si mai exact in TRECUT , PREZENT si VIITOR ! Concluzia celor 25 de ani de viata : "Trecutul nu poti sa il schimbi , prezentul poti doar sa il traiesti cu bune si rele, iar viitorul nu ai cum sa il ghicesti !" ... Nu o sa poti sa iti planifici nicodata viitorul bazandu-te pe trecut . Un mare filozof şi scriitor , Emil Cioran zicea : "Daca timpul n-ar fi ireversibil , n-as regreta deloc sa traiesc in orice epoca a istoriei , fiindca nici una nu este mai buna ca cealalta" ... si uite asa treptat , apare dorinta oamenilor de a-si controla propria creatie , dorinta de a controla acest timp si in incercarea de a stapani aceasta "enigma" , oamenii au creat diferite masinarii care sa ii ajute....si astfel dupa studii asidue , nopti pierdute si experimente esuate , oamenii s-au lasat pagubasi , ne stiind insa ca aceasta "masinarie" este si va fi intodeauna langa ei.... Ai putea crede ca sunt nebun dar , este simplu ... toti avem propriile noastre "masini ale timpului"....unele care ne duc inapoi (in trecut) , si se numesc AMINTIRI ... si unele care ne duc ianinte (in viitor) , si se numesc VISURI ! Acum va las pe fiecare sa calatoriti .... fiecare unde va doriti ! CALATORIE PLACUTA ! .... )

Libertatea de a fi tu !

( ... in arta e ca si in sport inving cativa , dar castiga toti ... si tin sa adaug ca acest lucru este posibil doar atata timp cat ai libertatea de partea ta. Libertatea de a alege ceea ce iti place sa faci , libertatea de a alege cu cine vrei sa fii , libertatea de a-ti alege prietenii , locurile in care vrei sa fii ....dar mai ales sa ai libertatea de a putea visa. Leo Longanesi zicea : "Nu libertatea lipseste , lipsesc oamenii liberi ... !" si este trist dar cu cat trece mai mult timpul realizez ca aceast lucru este un mare adevar. Ce este libertatea ? E o stare de spirit sau o realitate obiectiva? Din punctul meu de vedere libertatea ar trebuii sa ii permita unui om... sa nu faca ceea ce nu isi doreste , sa aibe puterea de a decide pentru propria persoana... si nu trebuie sa ne gandim la libertate ca la o chestie care ne permite sa facem tot ceea ce ne dorim.... pentru ca dupa cum stiti si voi ....nu exista cai gresite , doar drumuri alese prost si asta ar putea atrage dupa sine un adevarat haos. Daca intrebi oamenii daca vor sa fie liberi , o sa iti raspunda ca ... DA ! NORMAL ! CE INTREBARE E ASTA ? dar nu toti realizeaza ca libertatea inseamna si RASPUNDERE ! Sa ai curajul sa poti raspunde pentru faptele tale si sa poti accepta indiferent de situatie ca tu si numai tu ai decis sa faci acest lucru .... Oamenii prefera sa se lase condusi ! Ca exemplu de cate ori nu ai auzit ca raspuns la intrebarea banala: " UNDE VREI SA MERGEM ?" raspunsul : "UNDE VREI TU ... NU STIU CE SA ZIC! ... se prefera fuga de responsabilitate , te gandesti ca o sa o dai in BARA si asa ca mai bine preferi sa fugi de responsabilitate ! Avem puterea de a alege din ce ni se ofera, avem datoria totodata de a nu ingradi libertatea celorlalti. Libertate absoluta nu exista deoarece daca oricine ar fi liber sa faca orice atunci fara voia sa ar lua dreptul la libertate altcuiva...."OMUL ESTE LIBER , DAR INCETEAZA A MAI FI , DACA NU MAI CREDE IN LIBERTATEA LUI !" .... nimeni nu vă poate sili să fiţi liberi...aceasta este treaba voastră !!!)

O, vanitas, vanitatum vanitas !

(... as incepe aceasta postare cu una din cele mai impresionante marturisiri , din punctul meu de vedere , si anume , cea a lui Liviu Rebreanu si am sa aduc in discutie doar o parte din aceasta marturisire pe care daca sunteti curiosi o sa va las sa o descoperiti singuri ...

" Multi cred ca se lauda zicand: "Iata inima mea! Vi-o dau...n-am nevoie de dansa. Mie nu mi-e frica de chinurile geloziei, mie nu-mi pasa de tremurarile infrigurate ale iubirii! De un singur lucru ma feresc: sa nu fiu banal ! As vrea sa sufar, as vrea sa scrasnesc din dinti, sa-mi zmulg parul si sa adorm cu genele muiate in lacrimi ! Astfel, cel putin, as sti ca traiesc, as intelege poate, ce insemneaza a iubi. Dar zilele trec, vesnic aceleasi, sreabede si plictisitoare, si viata mea se scrge intocmai ca viata unei gaze netrebnice. Eu nu pot avea iubire; eu nu pot avea decat iubiri... Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc decat o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeuna, parca ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn."O, si eu credeam ca nu pot iubi, si eu imi inchipuiam ca vina nu este in mine, ci in ele, in femeile care nu merita sa fie iubite !

Astazi insa, stiu si inteleg ca iubirea este facuta pentru cei umili, ca cei mandri nu vor putea iubi niciodata. Cei mandri isi inchipuiesc ca nu au trebuinta de inima; ei nu vor decat sa cucereasca, mereu sa biruiasca; ei cred, in sfarsit, ca si in iubire succesul e tot. Dorintele lor poate se vor implini, poftele lor poate vor fi multumite, da....dar, vai, iubirea n-au s-o cunoasca niciodata. Caci iubirea cere supunere, o supunere oarba ca si credinta. In iubire n-ai sa fii convins niciodata. Tot ce nu e supunere si devotament nu e iubire. Trebuie sa traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea. Cei ambitiosi, cei mandri, cei obraznici si nerecunoscatori nu pot sti ce este iubirea si, asa, cei mai multi dintre noi de abia la varsta de cincizeci de ani incepem sa intelegem iubirea, atunci, deci, cand e prea tarziu...."

... stau ...citesc si iar recitesc ...imi vine in cap un fragment dintr-o piesa ...."Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata ..." Chiar oare trebuie sa "traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult... pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea..." ??? sau fiecare isi defineste si traieste iubirea asa cum vrea el ??? ... barierele de care ne lovim zi de zi sunt doar bariere mentale impuse de noi , sau impuse de parintii nostrii , si acceptate de noi , de-a lungul vietii... eu cred ca fericirea si iubirea sunt sentimente pe care ni-le producem singuri...le hranim in fiecare zi , le amplificam sau le diminuam dupa bunul plac ....dar ne bucuram prea putin de sadisfactiile pe care ni-le ofera. Cand eram mic vedeam iubirea altfel ... ma gandeam ca iubirea se intampla doar oamenilor mari , ma uitam in jurul meu si nu intelegeam de ce oameni care isi declarau ca se iubesc ...se cearta ! acum rezlizez ca iubirea pe langa visare si planuri , nopti nedormite si cuvinte aruncate fara sa le intelegi adevarata insemnatate ..... insemna mult mai mult , iubirea reuseste sa iti amplifice toate simturile spre un mod care cateodata devine incontrolabil...reuseste sa iti trezeasca in suflet atat sentimente pozitive cat si negative .... "iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarile ce ai dat sau nu altora... iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul" , NOI FACEM ASTA ! Sunt de parere ca nu trebuie sa invatam din experientele altora , nu trebuie sa cascam gura in stanga si in dreapta ca sa invatam sa iubim ....trebuie sa traim si sa invatam din esecurile si bucuriile noastre ... fiecare este liber sa iubesca in felul sau ,si sa reactioneze asa cum ii dicteaza constiinta ...sufletul si inima. Vreau sa cred ca dragostea ii face pe oameni sa se simta egali....! )