(... lumea se schimba si noi simtim asta pe pielea noastra. Nimic nu mai este cum a fost, suntem din ce in ce mai agitati mai nervosi, mai grabiti parca spre a-ne gasi sfarsitul. Crime, violuri, inselaciune, coruptie, exploatare, distrugere iar noi parem atat de senini incat parca nimic nu se intampla. Lumea este muta si oarba! Am auzit odata la metrou un copil care isi intreba mama: " - Mama, de ce lumea este trista , de ce nu zambest nimeni?" si a urmat tacere ... Lumea devine din ce in ce mai trista! Asta e adevarul! Distrugerea mediului in care traim, incapacitatea de a lua decizii care sa ne schimbe cumva soarta... asta ne face sa devenim tristi, si totul provine din instincul primar de supravietuire. Ca sa poti sa te dezvolti mental iti trebuie un minim de confort iar atata timp cat nimeni nu ti-l ofera, nici macar tu ca persoana...atunci este al dracului de greu sa supravietuiesti fara sa incalci reguli. Prostia pe care a facut-o lumea si anume aceea de a promova "un sfarsit" al acestei lumi, a dezvoltat o mentalitate idioata prin care omul devine impasibil la tot ce se intampla in jurul lui. Oricum totul se va termina! Totul se va distruge! Ce nu stie omul este ca acel sfarsit mult asteptat de unii ... va veni, dar nu din vina vreunei "forte nebanuite" ci doar din gresala pe care continua sa o faca. E ca si cum in fiecare zi faci un pas mai aproape de moarte, de propria ta moarte! Inca nu se poate sa faca diferenta intre distrugere si auto-distrugere; este un pic ironic si frustrant! Poluarea apelor, distrugerea padurilor si a vegetatiei, omorarea animalelor, razboaie totul tine de "acest sfarsit" care din cate vedem, pare sa vina mai repede decat credem. Ca sa il citez pe Albert Einstein, "Eu nu ma gandesc la viitor, oricum vine destul de repede!" si are dreptate....dar ce ne rezerva viitorul in conditiile in care noi nu facem nimic pentru el? Trebuie sa vedem dincolo de acest miraj, de aceasta spalare de creier care se intampla in ziua de azi. Suntem ademeniti cu tot felul de lucruri, de promisiuni... care nu sunt facute decat sa ne tina ocupati, sa ne prosteasca mai rau cu fiecare zi ce trece in timp ce lumea din jurul nostru si mediul in care traim se distruge. Suntem prostiti ca in lume exista teroare si ca trebuie sa stam in garda, sa fim precauti si sa ne aparam de fiecare data; suntem prostiti si traim intr-o continua amenintare. De ce nu face nimeni nimic? Pentru ca ei si-au atins scopul. Au reusit deja sa ne prosteasca! In fiecare zi nu avem parte decat de distrugerea culturii si a traditiei popoarelor, distrugerea valorilor morale si spirituale ale oamenilor, iar asta pare sa fie doar inceputul. Razboaie peste razboaie, familii care nu isi mai vad copii trimisi la razboi niciodata, mii de decese; oameni care ajung sa se omoare pentru o paine, mame care ajung sa isi omoare copii nou nascuti, batrani care au muncit o viata intreaga sunt jefuiti si omorati ca niste animale si totul in paralel cu distrugerea naturii; lacuri secate , paduri care sunt taiate, natura exploatata la maxim...dar oare pana cand? Au ramas putini oameni carora le pasa de lumea in care traiesc. Nimeni nu ii apreciaza cat sunt in viata, iar pe urma nu fac altceva decat sa le faca statui, in loc sa le duca munca mai departe! Viitorul unui om, ca si al unei lumii, se construieste, nu se vizeaza! Oare incotro ne va duce acest prezent? ... )
---
(in memoria regelui pop Michael Jackson)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu