Sunt eu, ....

De fiecare data cand va adia vantul
Sunt eu, cel care-ti mangaie parul.
De fiecare data cand vei vedea un copac in mijlocul campiei
Sunt eu, cel care astept sa fie imbratisat.
De fiecare data cand vei simti soarele batand la fereastra fruntii
Sunt eu, cel care te saruta.
De fiecare data cand va ploua
Sunt eu, cel care-ti confund lacrimile.
De fiecare data cand luna va fi plina
Sunt eu, cel care-ti arata dragostea deplina.
De fiecare data cand vei zambi
Sunt eu, cel de care-ti vei aminti cu drag.
De fiecare data cand cerul va fi senin
Sunt eu, cel care-ti spune adevarul fara a ma ascunde dupa nori.
Oriunde si oricand vei vrea sa ma cauti, ma vei gasi…

Voi fi acolo...

---

instigare la cultura

( ....dacă trece pe stradă în tovărăşia prietenelor, oricât ar fi ea de frumoasă, ştii că nu ai nici o şansă. Nu-ţi rămâne altceva de făcut decât să te uiţi lung în urma ei, să suspini şi să visezi cum ar fi fost „dacă”.

...dacă stă în spatele unui ghişeu de bancă, oricât ar fi ea de incitantă, ştii că nu se poate, chiar dacă ai avea suficient curaj. Şi nu numai din cauza geamului blindat. O să visezi degeaba la ea, aşa cum visezi şi la banii închişi în seif.

...dacă se strecoară printre mese cu tava pe care sunt şi halbele comandate de tine, oricât ar fi de accesibilă în aparenţă, ştii că riscul este prea mare. Să-şi bată joc de tine, sau să reducă totul la o tranzacţie financiară. Nu-ţi rămâne decât să o păstrezi ca pe un personaj în poveştile pe care le spui prietenilor.

De ce ţi se întâmplă toate astea? Pentru că se vede prea limpede că eşti un „intelectual”. Prea neîndemânatic să fluieri după ea pe stradă, prea sărac să dai cu tupeu indicaţii despre conturile tale, prea timid să o ciupeşti de fund. Dar dacă ea ar sta pe o bancă în parc, sau pe scaunul din autobuz, şi ar citi o carte? Ai şti tu cum să cucereşti femeia pornind de la acest mic avantaj oferit de soartă? Cum nu sunt foarte multe edituri în ţara asta, eşti pregătit să aminteşti, cu detaşare, un alt titlu publicat sub aceeaşi marcă? Sau nu mai eşti la curent cu piaţa editorială, pentru că n-ai mai trecut de un an printr-o librărie? Aşa cum îţi cumperi „ţoale de fiţe”, ca să impresionezi femeile, n-ar fi rău să mai cumperi, din când în când, o carte. Pe care să o şi citeşti! Probabil că ţine în mâna o carte de succes. Ai zărit numele autorului, sau titlul. Dacă ai mai fi răsfoit în ultima vreme o revistă, ai fi putut să spui câte ceva despre ea, dar aşa, cum o să deschizi vorba? Bine e să citeşti chiar tu cărţile, dar, off, poate că nu mai ai suficient timp pentru asta. Pentru că nici nu prea mai eşti la curent cu ceea ce merită citit. Caută atunci în orice revistă sau ziar şi pagina de cultură, nu numai pe aceea de sport şi, cine ştie, poate că prezentarea unei cărţi te va îndemna la lectură. Poţi să discuţi cu ea măcar aşa, în general, despre cartea de dragoste sau despre romanul science-fiction? Dacă nu, oricât de „intelectual” ai arăta, tocmai ai pierdut ocazia să cucereşti femeia visurilor tale! Ţi-am întins o capcană, recunosc..... Poate că nu este tocmai cinstit să leg cartea de cucerirea unei femei. Dar te-am văzut pe stradă cum te uitai lung la ea, la cartea pe care o citea, şi nu ştiai cum să o abordezi. Cine ştie, printre alte metode „de succes”, poate că funcţionează şi aceea pe care ţi-am destăinuit-o acum! Iar dacă nu, tot tu o să fii în câştig! ...)

sursa: goodmorning.ro

---

NO network socializing !

(... cum nebunului nu ii trebuie tot timpul din lume sa gandeasca, azi am decis sa imi sterg toate conturile facute pe site-urile de "network socializing". Si nu din motiv ca nu mai imi doresc sa fiu socialbil, pur si simplu mi-am dat seama ca se pierde prea mult timp doar admirand ce fac altii. Tinand cont ca a venit primavara si este vreme frumoasa , tocmai buna de iesit din casa.... imi doresc sa nu mai am motive sa stau in casa. Mi-am dat seama ca aceste asa zise unelte de a face oamenii sa fie mai aproape unul de celalalt, nu fac altceva decat sa ii desparta mai mult. Daca vad in fiecare zi poze cu tine...si vad ca o duci bine...si avem si "chat" la indemana... ce ne mai trebuie? In postarea intitulata "PROTEST!" subliniam faptul ca am ajuns sa fim dependenti de tehnologie. Site-urile de socializare, sunt foarte populare în era vitezei, dar au şi efecte secundare; informatiile circula foarte repede şi nu mai avem timp suficient să analizam corect emotiile celorlalti si, astfel, putem deveni indiferenti la suferinta lor, exact ca si in cazul programele de chat online in care fiecare intelege ce vrea, iar mesajele sunt interpretate gresit...tocmai din faptul ca sunt trimise printr-un mediu gresit. Un lucru este cert in ziua de azi: oamenii cauta prietenii efemere în care se pune mai mult accentul pe cantitate decât pe calitate! ...)

---

Interviu (1)

(... De azi inainte mi-am propus sa iau cate un mic interviu celor ce iubesc sa faca ceva si sa aflam si noi ce i-a determinat sa faca asta si mai ales ce ii motiveaza sa ramana devotati acestui "hobby" sau mai bine zis ... acestei pasiuni. Primul interviu este cu Ghita Marius Bogdan, un tanar fotograf plin de ambitie si cum se caracterizeaza el la cei 26 de ani: un lupatator dar in acelasi timp si un visator, un romantic, dar si putin naiv....

Eu : - Salutare, prima intrebare ar fi "de ce fotografia"?
El: - De ce fotografia?.... Hmm , poate pentrut ca e sincera si te ajuta sa arati lumii cum vezi tu viata.. (si zambeste usor)

Eu: - Cand ti-ai dat seama ca ai inclinatie spre fotografie?
El: - Pot spune ca de mic vedeam peste tot cadre, unde ma uitam vedeam unghiuri si imi imagineam ca aveam un aparat foto, exact ca o extensie a ochiului. Totul este de cum privesti tu lumea...


Eu: - ... si ce iti place mai mult, fotografie de studio sau fotografie de teren?
El: - In mod clar, fotografia de teren. Este mult mai pura, te ajuta mai mult sa exprimi cum vezi tu lumea exact in acel moment. Sa surprinzi reactii, gesturi ...emotii. Imi place sa fiu printre oameni....

Eu: - Ce crezi, se mai pot face in ziua de azi fotografii fara sa fie implicat si aceasta inventie a secolului nostru ...."Photoshop-ul"?
El: - Nu, nu cred ca se pot face fotografii "profesionale" fara Photoshop. Toata lumea tinde spre perfectiune iar aceasta "descoperire" din punctul meu de vedere tinde sa ne ajute sa atingem aceasta perfectiune.

Eu: - Te multumesti sa fotografiezi doar pentru tine, sau ti-ai dori ca in timp sa poti sa si expui?
El: - Da... sigur ca in timp mi-ar place sa pot sa expun, dar in momentul de fata nu cred ca am ajuns inca la acel nivel in care pozele mele ar provoca privitorului o emotie, o stare...

Eu: - Stiu ca fiecare artist are o "muza", poti sa imi spui care este muza ta...?
El: - Da si nu! (zambeste usor) Muza mea.... este persoana care m-a facut sa traiesc, sa ies din labirintul pe care mi-l creasem, care ma face sa lupt, sa visez, sa sper...e aerul pe care il respir...

Eu: - In momentul in care fotografia se transforma din pasiune/hobby in meserie/profesie, se maipastreaza magia?
El: - ...magia ramane in tine si in pozele tale, atat timp cat nu faci compromisuri

Eu: - Ai un fotograf preferat, contemporan sau dintre clasici? Dar dintre fotografii romani?
El: - Nu pot spune ca am un fotograf preferat; daca e sa dau cateva nume ar fi Gilad Benari,Malcolm Browne, Zhang Jingna, Kevin Carter,Bernardo and Tomas Medina, Carolyn Drake ...

Eu: - Unde ne putem intalni cu tine... sau cu fotografiile tale?
El: - Ma puteti gasi pe flickr, deviantart ( http://dexx83.deviantart.com/; http://www.flickr.com/photos/22999499@N02/?saved=1) dar si prin Bucuresti ...prin Cismigiu, pe Lipscani, Herastrau ....cu aparatul in mana.

Eu: - Un cuvant pentru cititorii blog-ului?
El: - Sa traiti bine.....,glumeam, nu renuntati la visurile voastre!

Eu- Multunesc Bogdan, imi pare bine ca ai putu fi alaturi de noi cateva minute si bafta in tot ceea ce faci!


Cam asta a fost interviul pe ziua de azi, ii multumim inca odata lui Bogdan si va las sa admirati o mica parte din pozele lui. Pentru mai mult vizitati galeria personala a artistului...)















---