( "... se plimba singur prin oras. Era doar el si masina lui ... Nu isi gasea linistea , pana si muzica din masina il deruta si il deranja ... o opreste ! Era aproape ora 3 dimineata si inca continua sa mearga ... avea in cap o gramada de ganduri, o gramada de planuri si o gramada de vise ... dar cu cat mergea mai mult prin negura noptii , simtea cum ele , rand pe rand, se naruiesc precum un castel de nisip constuit prea aproape de apa. Era obosit si nelinistit ... Opreste masina la intamplare.Puse capul pe volan si se gandea... desi i se parea ciudat pentru o clipa avea sentimentul ca a ajuns unde trebuie , ridica capul ... si se da jos din masina. Aerul diminetii il mai trezii un pic din visare ... isi puse gluga pe cap si privii in jurul sau. Ajunsese la o usa pe care o cunostea foarte bine. Nu ii venea sa creada ochilor si privirea lui ramase impietrita....pret de cateva minute. Se dezmeticii .... si simti cum o picatura calda ii brazdeaza obrazul , gandindu-se daca este de la aerul rece de afara sau din interiorul lui... Se sterse repede , se gandea ca cineva il va vedea ... se simtea vulnerabil si fara ajutor, trase aer in piept si isi facu curaj sa mearga la usa aceea , simtind insa ca ... cu cat se apropie mai mult , cu atat pulsul ii creste si pentru o clipa dorii sa se intoarca... Nimic din ceea ce gandise in haoticul lui drum parea sa nu mai aibe nici un sens pe masura ce inainta , parea ca odata cu apropierea de usa se simte mult mai linistit, mult mai implinit si mai senin.... Ajunge langa usa si se aseaza jos langa ea ca langa un vechi si bun prieten care este mereu langa tine atunci cand ai nevoie de el . Desi resimtea frigul de afara , pentru el nu mai conta , in sinea lui era fericit. putea iar sa viseze ..inchise ochii si cazu in visare . Se gandea cat de ciudata este viata , se gandea cum ramas singur , isi dorea sa fie cu altii....dar fiind cu altii si nereusind sa se integreze in atmosfera ...prefera sa raman singur. Tresarii ! Se ridica si dadu sa intre ... insa usa era inchisa .Credeam ca suntem prieteni ? ... isi zise in sinea lui uitandu-se la usa , dar usa rece ... nu parea sa raspunda acuzelor lui ....Incepe sa formeze la interfon ... stia numarul , nu forma la intamplare , mana ii tremura. Suna ! Simtea iar cum pulsul o ia razna si inima incepe sa bata mai tare si mai tare ... de parca vroia sa iasa din piept . Nu se auzea insa nici un sunet ...doar bataia inimii lui. Se gandii ca orice incercare trebuie facuta de cel putin 3 ori inainte de o abandona ... si mai suna de doua ori ... acelasi lucru , nu se auzea nimic ... simtii iar caldura pe obraz . Inchise si isi deschise ochii de mai multe ori ... si isi aduse brusc aminte de un citat pe care il citise candva , "...singuratatea este soarta tuturor oamenilor inzestrati cu o capacitate deosebita: ei o vor deplange uneori , insa o vor alege intodeauna ca pe cel mai mic dintre doua rele.." . Pleca incet si tremurand de frig ... simtind insa cum cineva sau ceva il urmareste. Nu se uita inapoi ! Mergea gandindu-se cum in tot acest timp , in toti acesti ani ... singuratatea l-a invatat ca nu este singur ... ci singurul!")
