S.C.E.N.A.R.I.U.L.

(... trebuie sa fii doar omul potrivit sau trebuie sa fii si la locul potrivit, sau ambele? Nu o sa imi pot raspunde niciodata cu adevarat la aceasta intrebare, pot doar sa imi dau cu parerea. Uneori am impresia ca tot ce se intampla in jurul meu, nu este nimic intamplator, ca totul are o ordine stabilita cu mult inainte... Ma intereseaza mai putin de catre cine, atata timp cat nu eu detin controlul asupra propriei mele vieti! Ori sunt la locul potrivit intr-un moment nepotrivit, ori sunt in momentul potrivit in locul nepotrivit... ori cu putin noroc sunt si in timpul si in locul potrivit, si aici vroiam sa ajung! Explicatia, nu stiu daca este logica sau nu, pe care o gasesc in tot ce se intampla in jurul nostru, este ca nu am fost la timpul sau locul potrivit pentru ca nu trebuia sa fiu acolo, pentru ca totul are o ordine! Exact cand totul e ok, "ceva" imi sugereaza ca nu eu am fost "vinovatul". Ca sa fac o mica paranteza e ca faza din stand up'ul lui George Carlin.... "Exista the Divine plan!", asa ca... de ce mai m-as obosi sa ma "rog" incercand sa schimb ceva... daca deja totul este scris deja, iar eu nu am nici o putere? Pentru cei ce nu au habar despre ce vorbesc, sa caute pe youtube "George Carlin - Religion is bullshit"...inchid paranteza. Din natura omului care incearca mereu sa fie contra... ma incapatanez si eu si refuz sa cred asta....de ce? Poate pentru ca imi place sa cred ca sunt singurul si unicul autor al propriului meu destin. Pentru ca nu exista nici un plan facut dinainte de "cineva"... Usor confuz si ne reusind sa gasesc inca un raspuns, ma rezum la un fapt concret, desi nu este prea placut, moartea Madalinei Manole. De ce nu a putut nimeni sa anticipeze? De ce nu a putut nimeni sa o salveze? De ce nu a fost si in cazul ei, cineva la locul potrivit in momentul potrivit? Si acum vine intrebarea: Pentru ca "asa a fost sa fie", sau pentru ca ea a decis pentru propriul ei destin? Nu o sa discut despre fapta ei, probabil revin in alta postare dar totusi: Suntem sau nu raspunzatori de propriul destin... ne scriem noi scenariul vietii, sau suntem doar niste personaje care au scenariul deja scris? ...)



---

totul se va termina ...

(... lumea se schimba si noi simtim asta pe pielea noastra. Nimic nu mai este cum a fost, suntem din ce in ce mai agitati mai nervosi, mai grabiti parca spre a-ne gasi sfarsitul. Crime, violuri, inselaciune, coruptie, exploatare, distrugere iar noi parem atat de senini incat parca nimic nu se intampla. Lumea este muta si oarba! Am auzit odata la metrou un copil care isi intreba mama: " - Mama, de ce lumea este trista , de ce nu zambest nimeni?" si a urmat tacere ... Lumea devine din ce in ce mai trista! Asta e adevarul! Distrugerea mediului in care traim, incapacitatea de a lua decizii care sa ne schimbe cumva soarta... asta ne face sa devenim tristi, si totul provine din instincul primar de supravietuire. Ca sa poti sa te dezvolti mental iti trebuie un minim de confort iar atata timp cat nimeni nu ti-l ofera, nici macar tu ca persoana...atunci este al dracului de greu sa supravietuiesti fara sa incalci reguli. Prostia pe care a facut-o lumea si anume aceea de a promova "un sfarsit" al acestei lumi, a dezvoltat o mentalitate idioata prin care omul devine impasibil la tot ce se intampla in jurul lui. Oricum totul se va termina! Totul se va distruge! Ce nu stie omul este ca acel sfarsit mult asteptat de unii ... va veni, dar nu din vina vreunei "forte nebanuite" ci doar din gresala pe care continua sa o faca. E ca si cum in fiecare zi faci un pas mai aproape de moarte, de propria ta moarte! Inca nu se poate sa faca diferenta intre distrugere si auto-distrugere; este un pic ironic si frustrant! Poluarea apelor, distrugerea padurilor si a vegetatiei, omorarea animalelor, razboaie totul tine de "acest sfarsit" care din cate vedem, pare sa vina mai repede decat credem. Ca sa il citez pe Albert Einstein, "Eu nu ma gandesc la viitor, oricum vine destul de repede!" si are dreptate....dar ce ne rezerva viitorul in conditiile in care noi nu facem nimic pentru el? Trebuie sa vedem dincolo de acest miraj, de aceasta spalare de creier care se intampla in ziua de azi. Suntem ademeniti cu tot felul de lucruri, de promisiuni... care nu sunt facute decat sa ne tina ocupati, sa ne prosteasca mai rau cu fiecare zi ce trece in timp ce lumea din jurul nostru si mediul in care traim se distruge. Suntem prostiti ca in lume exista teroare si ca trebuie sa stam in garda, sa fim precauti si sa ne aparam de fiecare data; suntem prostiti si traim intr-o continua amenintare. De ce nu face nimeni nimic? Pentru ca ei si-au atins scopul. Au reusit deja sa ne prosteasca! In fiecare zi nu avem parte decat de distrugerea culturii si a traditiei popoarelor, distrugerea valorilor morale si spirituale ale oamenilor, iar asta pare sa fie doar inceputul. Razboaie peste razboaie, familii care nu isi mai vad copii trimisi la razboi niciodata, mii de decese; oameni care ajung sa se omoare pentru o paine, mame care ajung sa isi omoare copii nou nascuti, batrani care au muncit o viata intreaga sunt jefuiti si omorati ca niste animale si totul in paralel cu distrugerea naturii; lacuri secate , paduri care sunt taiate, natura exploatata la maxim...dar oare pana cand? Au ramas putini oameni carora le pasa de lumea in care traiesc. Nimeni nu ii apreciaza cat sunt in viata, iar pe urma nu fac altceva decat sa le faca statui, in loc sa le duca munca mai departe! Viitorul unui om, ca si al unei lumii, se construieste, nu se vizeaza! Oare incotro ne va duce acest prezent? ... )








---
(in memoria regelui pop Michael Jackson)

amintirile ...

(... AMINTIRILE ! ... "Amintirile sunt asemanena cartilor dintr-o biblioteca , cauti cate una .. cand nu mai ai nimic nou de citit" ... daca ar fi sa ma intrebi la ce ma gandesc eu cand se pronunta cuvantul "amintiri" ... ti-as spune ca ma gandesc numai la lucrurile bune ... la copilaria fericita pe care am avut-o ... la serile de vara cand intram seara in casa murdar si aveam numai bube in genunchi...la orezul cu lapte si prajiturile pe care le primeam cand eram cuminte , la sarbatorile petrecute in familie ... ti-as mai spune ca ma gandesc la prima prietena din viata mea , la primul sarut si la prima data cand am facut dragoste ! Ma gandesc la prima noapte ne dormita inainte de a pleca la mare ... la prima senzatie pe care am avut-o atunci cand am intrat in apa marii si la prima tigara fumata ...Ma gandesc la prima betie facuta , la primele examene din viata mea ... si la prima zi de camin ... in Regie ! La prima zi cand mi-am luat permisul si la prima zi in care mi-a fost luat permisul ... Ti-as mai zice ca ma gandesc la toti prietenii mei si toate prietenele mele pe care i-am pierdut , la oamenii care au contat cu adevarat pentru mine ... la toate intamplarile bune petrecute langa acei oameni .... Daca ai facut parte din viata mea ...sa stii ca MA GANDESC SI LA TINE ! ... pentru ca nu pierzi niciodata o persoana atata timp cat ramai fidel amintirilor ...)