Un alt final (part2)

In acel moment el nu mai putu sa suporte, ceva din interiorul lui ii spunea ca el este intr-un fel vinovat de tot ceea ce se intampla in viata lor. Se gandea ca nu poate sa inteleaga pe deplin ce inseamna "NOI" pentru el, iar acest lucru nu ii dadea liniste. Se ridica dupa scaun, lua ultima tigara din pachetul de pe masa si parca pentru o clipa se gandi sa se duca sprea ea sa o ia in brate sa o linisteasca cum o facea de fiecare data, zicandu-i ca "totul va fi bine", dar nu facu asta. Ceva parca il retinea. Se aseza iar pe scaun, mainile ii tremurau, isi aprinse cu greu tigara si isi cobora privirea in pamant. Nu stia ce se intampla cu el, cu viata lui si isi dorea ca timpul sa se opreasca, sa ii ofere libertatea de a se gandi, libertatea de a repara aceasta situatie. Dimineata statea sa vina, zorii unei noi zile incepura sa se iveasca.Erau inconjurati de o liniste apasatoare, iar din cand in cand in camera in care odata veselia si voia buna le indrumau fiecare pas, acum nu se mai auzeau decat suspinele ei, de la plansul inecacios. Plangea si se uita la el, in mintea ei i-se parea ca este cel mai crud om din lume, nu putea sa inteleaga de ce s-a ajuns in situatia asta.

Ea: - Nu stiu ce vrei de la mine. Am incercat sa iti ofer tot ce aveam mai bun, am incercat sa impart cu tine toate momentele mele, fie ca au fost fericite, fie ca au fost triste, am vrut sa simti ca sunt alaturi de tine mereu, in fiecare secunda. De ce te comporti asa, nu cred ca merit asta din partea ta la cat de mult am incercat sa te ajut, iar tu imi reprosezi ca am facut-o "pentru mine"?

El: - ...

Ea: - Esti o persoana minunata, o persoana cu care imi place sa imi pertrec timpul, cand te-am gasit am crezut ca o sa fim cea mai potrivita pereche de pe pamant, am crezut in planurile noastre de viitor, am crezut in fiecare clipa in care imi ziceai ca ma iubesti si mai ales am crezut in dragostea pe care mi-o oferi si acum imi ceri sa ne despartim? Nu stiu cine este mai vinovat, eu ca am crezut in tine sau tu ca nu poti sa te accepti asa cum esti...

Vorbele ei se izbeau de capul lui si fiecare cuvant il facea sa tresara cate un pic. Nu se putea concentra deloc. Simtea ca ar avea o rana deschisa si cineva incerca sa ii toarne sare peste. Se gandea cat adevar se regaseste in tot ceea ce spune ea, dar in acelasi timp ca poate nu mai are rost sa continue. Aflase ceva ce nu ii dadea pace si care il chinuia, se simtea tradat dar nu avea curajul sa ii zica. Nu mai putea sa reziste, nu stia ce sa zica ce sa faca. Isi puse capul in palme si simti cum neputinta il roade, cu nelinistea din sufletul lui se zvarcoleste si nu ii da pace. Era dispus sa faca un sacrificiu si sa opreasca acest calvar. Se ridica usor isi fixa privirea catre ea, si iesi pe usa. Se gandi pentru o clipa ca poate era mai bine sa ramana, simti cum cu fiecare pas facut ii venea si mai tare sa se intoarca, vroia sa se duca la ea si sa ii spuna cat de mult o iubeste, cat de mult o respecta si sa isi ceara iertare pentru tot ce se intampla. In capul lui era un total razboi psihologic. Mergea pe strada nestiind incotro se indreapta...

El (constiinta) : - ... esti un fraier, ai alergat atat prin viata ca sa cauti o persoana minunata cu care sa imi impart bucuriile si tristetile si acum cand am gasit-o te comporti ca si cum nu ti-ar pasa. Gandeste-te cat de mult iti doreai sa ai si tu pe cineva care sa tina la tine, sa te iubesca neconditionat. Cauta in adancul tau si observa cate momente minunate ati pertrecut impreuna, cum de s-a putut intampla atunci si acum nu se mai poate? Cum de s-a putut sa ai inima plina de bucurie, de speranta si de iubire si acum nu se mai poate ... de ce? Nu poti avea un "maine" mai bun daca te gandesti la "ieri" ... Fiecare persoana greseste, si tu ai gresit si o sa mai gresesti, gandeste-te bine daca se merita....

In timp ce el ratacea pe strazi in speranta de a se regasi si de a-si gasi linistea, de a putea alege intre "ieri" si "maine" ... ea statea singura intre cei patru pereti gri ai garsonierei incercand sa se calmeze, nu mai avea nimic in cap, isi dorea doar sa se odihneasca un pic. Fusese o noapte grea ce nu o dorea la nimeni. Se aseza pe pat, inchise ochii si incerca sa adoarma, dar imaginea lui ii revenea in minte din cand in cand si o facea sa se incrunteze, era nelinistita....






(to be continued)

Un alt final (part1)

Era ceasul unu noaptea. Desi pareau ca stau si se privesc, ochii lor priveau dincolo de ceea ce se afla in acea camera micuta a unei garsoniere in care timpul parea parca ca se oprise. Era asa de liniste incat isi puteau auzii unu altuia respiratia. El pe marginea patului cu mainile la cap si privind spre usa, ea stand in picioare in dreptul geamului. Cu ochii cand la el, cand la cerul plin de stele si luna plina de afara, lua o tigara din pachetul de pe masa, se uita lung pe geam, si zise:

Ea : - De ce imi faci una ca asta? Te gandesti numai la tine, te gandesti ca numai tu existi pe acest pamant si ca totul ar trebuii sa se invarta dupa tine, esti un egoist... da! asta esti!

El: - ....

Ea: - Tacerea ta imi da de inteles ca am dreptate! Nu este corect! Imi ziceai candva ca nu putem merge departe in prietenie daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte...iar acum tu imi faci una ca asta, ce-i cu tine?

El: - Tu vorbesti?!? Care nici macar nu stii cum ma simt. Nici macar nu m-ai intrebat vreodata daca ma simt bine, daca ma simt rau, daca imi este foame, daca imi este sete, daca fac ce fac si sunt, unde sunt pentru ca imi place... si ma faci pe mine egoist? Toate conversatiile pe care le purtam incep cu acelasi subiect si se termina in aceeasi maniera...e surprinzator sa aflii cate conversatii pe care le avem se transforma foarte repede intr-un monolog...

Ea: - Deci asta sunt eu pentru tine...un monolog! Nu imi vine sa cred, prin cate am trecut impreuna si tu ma consideri un "monolog"?

El: - Stiam ca o sa reactionezi asa! Acelasi lucru il faci mereu... te grabesti sa tragi concluzii, fara sa stai sa analizezi cu adevarat ce se intampla intre noi, de ce am ajuns in situatia asta... da chiar, stii de ce am ajuns in situatia asta?

Ea: - ...

El: - Bineinteles ca nu stii, mereu esti mai preocupata de tine, decat de ceilalti! Daca tie iti este bine automat crezi ca si celor din jurul tau le este bine, chiar crezi ca daca cei din jurul tau fac ca tine, insemana ca si vor sa faca asta? Gresesti enorm! Ca sa nu mai zic ca daca cineva este mai presus de tine nu poti sa accepti asta! Mereu esti in competitie cu lumea din jurul tau... si nu mi-ai zis niciodata de unde provine aceasta teama...

Ea: - Si de ce imi spui toate astea tocmai acum?

El: - ...acum?!? Am tot incercat din rasputeri sa te fac sa iti dai seama ca felul cum dai pretuieste mai mult decat ceea ce dai, pentru ca nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine!

Se ridica de pe pat si merse sa isi ia un pahar cu apa, era incredibil de cald. Una din cele mai toride zile de vara isi prevestea venirea. Se lasa iar linistea, se auzeau doar greierii de afara. Lua si el o tigara din acelasi pachet si se aseza pe scaun cu fata spre ea. Desi initial nu avusese nici o reactie, in momentul cand el se aseza pe scaun ea nu isi mai putu stapanii emotiile se intoarse cu fata spre el si ii zise:

Ea: - Si ce crezi ca tu esti mai bun de atat? Esti un nimeni! Esti un las care nu a facut nimic cu viata lui si acum incearca sa dea vina pe altcineva pentru esecurile lui. Am incercat sa fiu langa tine si sa te sustin, sa te ambitionez dar se pare ca nu am avut cu cine. Am vazut in tine un om minunat, un om cu zambetul pe buze si dispus sa treaca peste toate greutatile, unde a disparut aceasta persoana? Dai mereu vina pe mine pentru nereusitele tale. Esti patetic! In loc sa faci asta mai bine ti-ai pune intrebarea si te-ai gandii cate lucruri minunate s-au intamplat in viata ta de cand suntem impreuna! Te mai dai si rotund. "Eu sunt omul care le stiu pe toate!". Cacat! Tu care le stii pe toate trebuie sa stii si ca...nu puterea marilor sentimente face oamenii superiori, ci durata lor!

El: - Omul minunat despre care vorbesti tu, este aici! (si arata spre inima lui) Se uita la tine, numai ca tu nu mai vrei sa vezi acea parte minunata. Ti-ai indreptat privirea mai mult spre cei din jurul tau si ti-ai format o parere ca asa trebuie sa fie si cu noi. Privim case, masini, joburi de succes, familii fericite care ies cu copii la iarba verde in timp ce relatia noastra se scurge secunda cu secunda pe zi ce trece. Numai ca noi suntem prea grabiti sa ne mai acordam atentie sa ne privim, sa ne intrebam ce simtim unul prentru celalalt, ce ne dorim cu adevarat de la viata, dar mai ales ce ne dorim de la relatia asta? Nu sunt nerecunoscator, pentru tot ce ai facut pentru mine, dar cateodata chiar ma intreb daca chiar ai facut asta pentru mine! Sau ai facut-o pentru ca tu sa te simti mai bine ....

Se lasa iar linistea , dar tensiunea care se acumulase in acea camera.... tot se simtea. Mirosul de fum de tigara si caldura care incepuse sa se mai potoleasca odata cum venirea diminetii incepu sa ii oboseasca. Ea se aseaza usor pe pat si cu ochii lacrimand, isi fixa privirea spre el si desi parca vroia sa ii zica ceva, simtii ca nu se mai poate stapanii si incepu sa planga. Dupa cateva minute in care el parea ca nu se lasa influentat de iesirea emotiva a ei , ea isi trase rasuflarea si cu ochii inca plini de lacrimi ii zice:

Ea: - ...am facut-o pentru NOI !





(to be continued)...